invitatie la vals citate

Descoperă colecția noastră de citate din „Invitație la Vals„, faimoasa operă a lui Mihail Drumeș, care te va impresiona prin profunzimea și sinceritatea cu care explorează emoțiile umane. Această selecție minuțioasă îți oferă o fereastră către universul personajelor, dezvăluindu-le trăirile, speranțele și dezamăgirile într-un mod care rezonează cu fiecare dintre noi. Fie că ești deja un admirator al lui Drumeș sau descoperi pentru prima dată această capodoperă, citatele alese vorbesc despre iubire, visare și curajul de a trăi autentic, îmbogățindu-ți percepția asupra vieții și a relațiilor umane.

Citate din Invitație la Vals – Mihail Drumeș:

  1. Aveam nevoie de aer, de libertate, de zgomot, de muzică, de orice, pentru că îmi era groază să rămîn numai cu mine.
  2. Unele întâmplări mărunte din viața noastră, în loc să ni se șteargă din minte îndată după săvârșirea lor, printr-un inexplicabil joc al funcției perceptive, ne rămân fixate în memorie, uneori cu o lumină și o limpezime atât de neașteptate în ceea ce privește detaliile, încât depășesc adesea evenimentele capitale care ne angajează soarta.
  3. Oare marea artă în iubire nu e să rupi cînd eşti pe culme? De ce să aştepţi descompunerea simţămintelor, inevitabilele certuri, înjosiri, invective, care scoboară în mocirlă cerul dragostei? De ce să aştepţi muşcăturile înveninate ale şerpilor de care pomeneam adineauri şi să nu isprăveşti în plină strălucire?
  4. De fapt, marile pasiuni rămîn necunoscute, se consumă în anonimat.
  5. Marile pasiuni rămân necunoscute, se consumă în anonimat.
  6. I-am pomenit de Alex Karel care spune că timpul curge uniform pentru toată lumea, ca apa unui râu. Numai că oamenii de pe mal nu merg la fel. Bătrânii se mișcă anevoie, rămîn mereu în urma apei și de aceea li se pare că timpul trece atât de repede. Noi tinerii alergăm vârtos, lăsând timpul mereu înapoia noastră
  7. În materie de dragoste perseverenţa e o armă care nu dă greş. Şi afară de asta ştiu să aştept.
  8. Nu mă preocupă emoţia estetică, nici morala, nici mesajul generos. Nu fac literatură, ci aştern în aceste file o mare pasiune care altfel ar fi rămas necunoscută, pentru bunul motiv că pasiunile fug de lumină ― lumina le omoară.
  9. Oricine ştie că sinuciderea e o boală a sufletului, că nimeni nu-şi curmă zilele înainte ca ea să fi ajuns la sfîrşitul evoluţiei.
  10. Dragostea e foamea de femeie unică, şi dacă această femeie se pricepe să nu dea prea mult bărbatului ca să-l sature, ci dimpotrivă îl lasă mereu flămînd, iată secretul lui Polichinelle care ţine iubirea proaspătă. Şi Mihaela cunoştea acest secret, de care multe din semenele ei vîrstnice şi cu experienţă n-aveau habar.
  11. Marile dureri nu dor la început. Sunt mari pentru că deschid o rană care nu se mai vindecă.
  12. Suferințelor ei morale li se adaugă și serioase pagube materiale.
  13. Într-adevăr, era o minune cântecul, o minune Mihaela, o minune întâmplarea care mi-o aruncase în brațe, o minune dragostea, și viața-o minune! Nu știu dacă în clipa aceea mai exista ceva pe lume care să nu fie tot o minune.
  14. Mă simţeam aşa de mică faţă de tine, mică şi neînsemnată ca o gînganie, iar conştiinţa acestei micimi îmi strecura în suflet o suferinţă dizolvantă.
  15. N-ai dreptul să zdrobești o viață pentru aceste ambiții.
  16. Iubirile mari sînt tocmai acelea de care te îndoieşti mai mult.
  17. Nu mai am putere sa vreau.
  18. Situația era desigur cântărită în străfundurile inconștientului, care lucra febril fără să-mi comunice deciziunile.
  19. Oricum – era de preferat iadul cu o femeie deşteaptă decât paradisul cu una proastă.
  20. Între ieri și azi se lăsase o barieră grea.
  21. Daca mi-ar pasa de suferinta pe care o las în urma si as cata s-o alin, nu m-as abate mereu din cale? Prefer sa merg înainte! Drumul învingatorului e înainte! Chiar daca ar calca pe cadavre.
  22. Dacă şcoala nu ne învăţa să descoperim ţara iubirii şi să întreţinem nestinsă flacăra ei, la ce bun toată învăţătura aceea greoaie şi uscată?
  23. Paradisul n-are numai un şarpe, ci mai mulţi. Vrei să te muşte şarpele geloziei, al infidelităţii sau al abandonării? Veninul lor e rău, cîteodată chiar mortal. Du-te şi caută altă femeie, mereu ia-o de la început. Nu sorbi prea însetat din fericire, căci fericirea e insaţiabilă ca apa sărată a naufragiatului: cu cît bei, cu atît îţi creşte setea. O fericire egală e plictisitoare sau mai bine zis nu e fericire.
  24. Zâmbeam îngheţat, vorbeam cu sufletul pustiu şi mâna care trebuia să o sugrume o mângâia, ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic
  25. Sunt unele presimțiri care țâșnesc parcă din străfundul neexplorat al ființei noastre. Ni se par străine ca gândurile altcuiva și de aceea nu le recunoaștem după cum nu ne cunoaștem nici pe noi înșine.
  26. Bărbatul, datorită eului său aşa-zis superior , se dă dragostei cu prudenţă, păstrând rezerve pentru sine, de aceea îşi păstrează măcar parţial echilibrul. Pe când noi, femeile, când iubim, ne dăm integral, mistuindu-ne în aşa fel, încât nu ne rămâne decât umbra celor ce am fost.
  27. Puterea asta nu-i decît o reflectare: tot din tine izvorăşte, să ştii. Dinaintea ta, dragul meu Jupiter, chiar munţii se pleacă.
  28. …şi nu ştiu dacă o femeie îndrăgostită raţionează vreodată cu creierul.
  29. O înfrângere că asta nu-i decât un succes mai puțin.
  30. E de neînchiput cum nu-și dă seama femeia că dragostea nu-i decât drumul care duce la cucerire, după cum filozofia nu-i decât drumul până la aflarea adevărului
  31. Drumul învingătorului e înainte chiar dacă ar călca pe cadavre.
  32. Nu știu, nu-mi dau seama… Ceea ce știu e că mâna destinului a aruncat cu o savantă preciziune un lanț, care mi s-a strâns concentric în jurul gîtului, și simt cum mă sugrumă. Dar de acum încolo ce-mi pasă? Navighez pe apele resemnării și știu foarte bine încotro mă duce corabia neagră.
  33. …pentru că sunt unele împrejurări când vrei un lucru cu tot dinadinsul, spunând nu sau măcar tăcând.
  34. Mi se pare că te văd în toate femeile şi nu te aflu în nici una. Te simt cînd prezentă, cînd plecată ― totuşi mereu actuală. Dacă uneori te prind de mină, făptura ta se topeşte ca un fulg de zăpadă…
  35. Nu ştiu ce mă durea, muzica sau dragostea?
  36. Nu lasa pasiunea sa se urce la creier si sa-ti ia mintile. Reteaz-o înca de la inima. Cine rationeaza în iubire e stapînul celuilalt.
  37. Îmi trebuia răbdare și perseverență. Nu se poate să nu învingă cineva cu aceste arme. Perseverența picăturii de apă roade stânca și o prăbușește de pe culme.
  38. Asta e marea arta, sa stii sa mori frumos!
  39. Ne ajunsese din urmă oboseala fericirii?
  40. După înfrîngere, haita gîndurilor asmuţită de simţiri se năpusti mai sălbatic asupră-mi, dezlănţuind o adevărată răscoală în fiinţa mea.
  41. Îți dai anevoie seamă de un lucru dacă nu-i spui pe nume. După ce i-am spus pe nume ți se pare că l-ai definit, îl vezi mai bine, îl simți chiar.
  42. De ce-mi fac sânge rău pentru un lucru de nimic?
  43. Îți las și partea mea de fericire de care destinul m-a lipsit.
  44. În brațele mele uită repede decepția suferită și se antrenă pentru altele viitoare.
  45. Iubirea e nesaţioasă, de un egoism sălbatic, vrea să-i sacrifici tot fără să-i ceri nimic în shimb, mulţumindu-te doar cu ceea ce-ţi oferă.
  46. Era de preferat iadul cu o femeie deşteaptă, decît paradisul cu una proastă…
  47. Aveam nevoie de odihna multa si lunga, sa nu se mai sfîrseasca. O odihna pe care nu ti-o da altcineva decît moartea. Caci de atîtea ori viata e mult mai grea decît moartea.
  48. Întâi e foamea, și pe urmă dragostea.
  49. Dacă scrutezi sub înveliș, dacă înnozi întâmplări din trecut de altele actuale, dacă analizezi efectele și le legi de cauză, vei descoperi fără îndoială resortul care a declanșat fapta, logica ei lăuntrică, și atunci ea apare nudă, fără acel voal de mister.
  50. Plec mutilată de pe lumea asta, înfrîntă definitiv. Nu ştiu, dar unii oameni sînt sortiţi să ispăşească greu o greşeală. Eu sînt dintre aceia. Nu mă plîng! Dealtfel, nici nu mai am lacrimi.
  51. Se sinucide cineva ajuns în vîrful piramidei sociale dupa ce a gasit cheia care descuie usa tuturor demnitatilor si onorurilor? Nu, niciodata! Ce face în schimb? Lupta! Lupta! Lupta!
  52. Tu esti, Mihaela, aceea pe care o caut fara s-o gasesc? Aceea pe care o astepti si nu vine? Aceea careia îi scriu si nu-mi raspunde? Mi se pare ca te vad în toate femeile si nu te aflu în nici una. Te simt cînd prezenta, cînd plecata ? totusi mereu actuala. Daca uneori te prind de mina, faptura ta se topeste ca un fulg de zapada…
  53. Ce bogată a plecat în trecut prima noastră săptămână de zbor prin fericire.
  54. Vreau să-ţi intru în sânge, pricepi?
  55. Dragostea e la fel ca foamea de femeia unică, și dacă această femeie se pricepe să nu dea prea mult bărbatului, ca să-l sature, ci dimpotrivă îl lasă mereu flămând, iată secretul lui Polichinelle care ține iubirea proaspătă.
  56. Nu ne dăm seama de valoarea unei ființe sau a unui lucru decât după ce-l pierdem.
  57. Cîti oameni se pricep sa dispara cînd trebuie?
  58. Mă apăsă materialitatea gândurilor prefăcute în plumb, mă apasă inima înghețată, aerul, pereții și tavanul care stă să cadă.
  59. Pasiunile fug de lumină ― lumina le omoară.
  60. Și iubiți-vă cât vă place, tinerețea e scurtă și pe urmă îi duceți dorul ca mine.
  61. În orice caz numai dragostea şi creaţia fac viaţa vrednică de a fi trăită şi, totodată, de a fi părăsită fără regret. N-am creat nimic care să rămînă generaţiilor viitoare, dar am avut dragostea…
  62. Cu cât lupta e mai grea, gândeam, cu atât izbânda va fi mai mare.
  63. Nici o răzbunare nu e mai cumplită ca aceea care izvorăşte din dragoste.
  64. E adevărat, te-am iubit şi atunci mult. Dar iubirea la care răspunzi nu e decît jumătate iubire. Chiar mai puţin decît atît. Dacă te sărutam o dată, îmi întorceai zece sărutări la loc şi nu eram lacomă după ele pentru că mi le dădeai din belşug. Acum, acum să mă fi lăsat să te sărut, cînd nu mai era cu putinţă. Ai fi ştiut ce înseamnă o sărutare. Şi aş fi ştiut, bineînţeles, şi eu.
  65. Mi se pare – spuneam – că deocamdată nu iubesc… decât iubirea.
  66. Navighez pe apele resemnării mele și știu foarte bine încotro mă duce corabia neagră.
  67. Femeile învinse de viaţă au uneori o sete nebună de a cădea tot mai jos, chiar simt o voluptate de a-şi distruge ce a mai rămas curat în ele.
  68. Nici atît: uneori minciunile sînt asa de frumoase! Ceea ce s-a petrecut între noi a fost ceva odios, întelegi? Asa cum e odios sa semeni un crin în mocirla.
  69. În definitiv, ce e dragostea decît o taină pe care o ascund îndrăgostiţii şi o poartă în umbră, de frica luminii? Îndată ce taina se dă pe faţă, dragostea veștejește, îşi pierde frăgezimea, vraja, devine ceva obişnuit, de toate zilele.
  70. Fericirea care s-a dus mă sufocă, pentru că e tot durere.
  71. Mi se pare-îmi spuneam- că deocamdată nu iubesc…decât iubirea!
  72. Întotdeauna îndrăgostiții au o lumină ciudată pe fața lor, care-i deosebește pe unul dintr-o mie de oameni.
  73. În după-amiezile când trebuia să vină , o aşteptam cu neastâmpăr şi încordare. Dacă se întâmpla să lipsească mă îmbolnăveam pur şi simplu de dor. Nu ştiu dacă în patologia umană exista o boală mai crâncenă decât absenţa Mihaelei.
  74. Asta e zestrea ei, tată. Banii se pot cheltui, chiar pierde. Averea minții rămâne însă neatinsă: nu s-a născut până acum hoțul care s-o fure.
  75. Pînă la ea, femeia fusese pentru mine o pluralitate, de la ea încoace femeia deveni unică şi o chema cu numele ei.
  76. Înțelegerea se stabilește pe deasupra cuvintelor, printre cuvinte, prin gesturi și atitudini semnificative, sau prin glasul mut al ochilor.
  77. Banii se pot cheltui, chiar pierde. Averea minţii rămîne însă neatinsă: nu s-a născut pînă acum hoţul care s-o fure.
  78. O viață pe care n-ași fi bănuit-o vreodată, viața gării de nord.
  79. Hai să ne întoarcem! ― Eşti nebună? Judeci marea după o bucăţică din ea? Ce-ai zice dacă cineva văzîndu-ţi degetul cel mic ar spune că eşti urîtă? Stai, ia uită-te acum…
  80. Între închipuire şi realitate se ivesc goluri care trebuie umplute pe loc. Uneori însă se deschide o adevărată prăpastie şi n-ai cum s-o umpli. Atunci fapta rămîne neîmplinită, suspendată în aer. Închipuirea ţese simplist, în linii mari, fără a vedea detaliile care de multe ori sînt mai importante decît principalul.
  81. Aceasta forta a firii porunceste ca tu sa fii a mea si eu al tau, pentru a nu se tulbura cerul iubirii. Antenele mele mai lungi au înregistrat porunca înaintea ta. Cînd si tu vei primi-o, nimeni si nimic nu ne va mai desparti…
  82. Inima unei femei nu se topește chiar dacă ai arunca-o la cuptoarele soarelui, o lacrimă însă o înmoaie.
  83. Visuri născute moarte.
  84. Stimată dragoste, în care nebunie nu ne faci tu să găsim plăceri?
  85. Esti nebuna? – Sunt, da, nebuna. Si vreau sa fii si tu nebun ca mine, sa fim doi nebuni, care se iubesc la nebunie…
  86. Te-am iubit şi te iubesc cu atît mai deznădăjduit, cu cît ştiu că de-acum n-ai să mai fii niciodată al meu.
  87. Aș fi rămas de o sută de ori și aș fi plecat o singură dată. Și totuși am plecat.
  88. De altfel, aleşii dragostei absoulte sunt excepţii tot atât de rare ca şi geniile.
  89. Pe ea o voi cuceri prin luptă și nu voi depune armele înainte de a capitula. Ca să ajung la inima ei n-o umblu pe căi ocolite, lăturalnice, ci pe drumul mare, zburând pe cai înaripați. Nu mă vrea? O vreau eu și va fi a mea cu voia ori fără voia ei. Asa scrâșneam cu pumnii strânși, răscolit de ea, gândindu-mă la vestita replică a voievodului moldovean
  90. Bărbatul, datorită se vede eului său aşa-zis superior , se dă dragostei cu prudenţă, păstrînd rezerve pentru sine, de aceea îşi păstrează, măcar parţial, echilibrul. Pe cînd noi, femeile, cînd iubim, ne dăm integral mistuindu-ne în aşa fel încît nu ne rămîne decît umbra celor ce am fost. Iată de ce prăbuşirea noastră în lipsa coloanei vertebrale e aşa de catastrofală.
  91. Ceea ce s-a petrecut între noi a fost ceva odios, înţelegi? Aşa cum e odios să semeni un crin în mocirlă.
  92. În orice caz, numai dragostea și creația fac viața vrednică de a fi trăită și, totodată, de a fi părăsită fără regret. N-am creat nimic care să rămână generațiilor viitoare, dar am avut dragostea…
  93. O ființă care nu mai sosește și pleacă mereu.
  94. Pe câmpul de bătălie mor în încăierare zeci și sute de gânduri, până ce unul, născut din viața celorlalte și chiar în timpul ostilităților, învinge și pune mâna pe frâne.
  95. N-am creat nimic care sa ramîna generatiilor viitoare, dar am avut dragostea…
  96. Și îndârjirea mea spori, alimentată de forța obstacolelor întâlnite în cale.
  97. Nu, umilința nu merge mână-n mână cu biruința.
  98. Numai dragostea şi creaţia fac viaţa vrednică de a fi trăită şi, totodată, de a fi părăsită fără regret.
  99. Invitatia ta la vals n-a fost decît actul de nastere al acelei iubiri negre care sfîrseste cu moarte.
  100. Sunt unele lucruri în iubire care nu se pot spune decât în taină.
  101. Era parcă o moarte scumpă pe care trebuia s-o învăluim în tăcere și uitare ca să nu ne scormonim în zadar suferința.
  102. Ce frică îmi era odinioară de lumea umbrelor.
  103. Bogăția nu constituie o superioritate, e un bun temporar. Adevărata bogăție e a creierului.
  104. După un timp, s-a furişat pe poarta inimilor noastre fiinţa unui vals făcut numai din farmec şi nostalgie.
  105. Nu sorbi prea însetat din fericire, căci fericirea e insaţiabilă ca apa sărată a naufragiatului: cu cât bei, cu atât îţi creşte setea. O fericire egală e plictisitoare sau mai bine zis nu e fericire.
  106. În orice caz natura umană este foarte complexă. Ceea ce n-admite ca o fiinţă să dispună de altă fiinţă mergînd pînă acolo încît s-o suprime. Dragostea nu dă nimănui această prerogativă.
  107. Ce însemna oare ştiinţa dreptului, ce noimă aveau disciplinele filozofice şi toate celelalte ştiinţe pe lîngă marea ştiinţă a dragostei?
  108. Ai curajul de a privi înainte.
  109. Numai lipsa unui obiect ori a unei fiinţe, care ne-a aparţinut o dată, ne pune la lumină adevăratul preţ.
  110. Tuturor le-am deschis poarta auzului dar am rămas surd când era vorba de îndemnuri.
  111. A mai spus că, întorcînd spatele vieţii şi bunurilor ei cînd aş fi putut să mă bucur din plin de ele, înseamnă că atentez odios împotriva propriei mele persoane.
  112. De altfel, aleşii dragostei absolute sînt excepţii tot atît de rare ca şi geniile…
  113. Sunt limite peste care nu se poate trece.

Care este citatul tău preferat din Invitație la Vals?

Lasă-ne un comentariu mai jos și îl vom citi cu drag. Iar dacă știi un citat pe care nu l-ai regăsit, lasă-ne un comentariu și îl vom include în lista noastră.