În drumul meu „literar” nu l-am prea întâlnit pe Ion Minulescu, un lucru nu foarte bun, recunosc. Citind poeziile sale și cartea scrisă de Claudia Millian despre el, m-am îndrăgostit de modul în care a așezat cuvintele în pagina, de mesajele transmise.
Din sursele pe care le-am avut, am surprins câteva momente din viața lui Ion Minulescu sau Minu, cum îi spunea soția lui. Le împărtășesc cu voi în curiozitățile de astăzi.
Curiozități despre Ion Minulescu
- Ion Minulescu s-a născut în 6 ianurie 1881, cu câteva zile înainte tatăl lui a murit, chiar în noaptea de Revelion.
- În liceu a rămas corigent la română. Mama poetului afirmă: „Ce rușine am pățit atunci! […] de nu mi-o mai venit să scot capul în lume.”
- Pleacă în Paris pentru a studia Dreptul.
- S-a căsătorit cu Claudia Millian. Împreună au avut o fata, Mioara Minulescu.
- Soția lui era și ea poeta simbolistă.
- A fost director general al artelor în Ministerul de culte și arte
- Datorită contribuției remarcante în evoluția artelor, a fost bun prieten cu marele Constantin Brâncuși.
- În 1940 a fost inițiat în francmasonerie împreună cu soția sa.
- Cand era întrebat ce părere are despre teatrul său, dramaturgul Ion Minulescu răspunde: „Pentru mine, a sta față în față cu eroii mei din diferitele opere dramatice este cea mai plăcută distracție din viața mea intimă. N-am decât să mă privesc în oglinda și…gata. Îi pot face pe toți să defileze în fața ochilor mei, fiindcă pe toți aproape i-am creat după ochiul și asemănarea mea. […] În varietatea lor nu mi-a plăcut să văd decât diferitele ipostaze ale propriei mele personalități umane. Pe măsură ce reușeam să mă cunosc mai bine, simțeam că o dată cu mine însumi îi fac și pe ei să meargă tot mai solid pe picioare. De altfel, de-a lungul carierei lor dramatice, eroii mei nu s-au împiedicat niciodată, chiar când au avut de înfruntat obstacolele celor care le căutau nod în papură.”
- A fost apreciat de marii scriitori de la acea vreme. Țin să trec în revistă cuvintele lui George Călinescu despre Ion Minulescu: „În esența lui, domnul Minulescu a rămas neschimbat. Poezia sa se află înîl faşa simbolismului românesc de dinainte de război. Domnul Minulescu e un mare sentimental și la d-sa simbolismul e un mod de a ascunde sentimentul sau, poetul îl spune în parodie, îl ascunde în abstracțiuni și familiarități, și acest lucru dă naștere acelui aer minulescian, savuros la genere, câteodată însă artificial. În această nouă culegere sentimentul începe să se simplifice în chipul romanței eminesciene, adică să se elibereze de idei și imagini și să se destăinuie în toată gravitatea lui. Poezii ca În asteptare produc prin simplitatea lor directă o adâncă emoție.”
Trei lacrimi reci de călătorie – Ion Minulescu
Şi-ai să mă uiţi –
Că prea departe Şi prea pentru mult timp porneşti!
Şi-am să te uit –
Că şi uitarea e scrisă-n legile-omeneşti.
Cu ochii urmări-vei ţărmul, topindu-se ca noru-n zare,
Şi ochii-ţi lăcrima-vor poate
Trei lacrimi reci de călătoare;
Iar eu pe ţărm Mâhnit privi-voi vaporu-n repedele-i mers,
Şi-nţelegând că mi-eşti pierdută,
Te-oi plânge-n ritmul unui vers.
Şi versul meu
L-o duce poate vreun cântăreţ până la tine,
Iar tu –
Cântându-l ca şi dânsul,
Plângându-l, poate, ca şi mine –
Te vei gândi la adorata în cinstea căreia fu scris,
Şi-uitând că m-ai uitat,
Vei smulge din cadrul palidului vis
Întunecatu-mi chip,
Ca-n ziua când te-afunda vaporu-n zare
Şi când din ochi lăsai să-ţi pice
Trei lacrimi reci de călătoare!
Vă invităm să citiţi şi ale curiozităţi despre scriitori:
