Și dacă e Decembrie, să dăm start lecturilor plăcute de iarnă, de Crăciun, de sărbătoare și de feerie. Iubesc această perioadă a anului și toate tradițiile care vin la pachet cu ea. Drept urmare, mi-am rezervat pentru luna Decembrie această carte cu tematică de iarnă.
Cartea Ceceliei Ahern se potrivește precum o mănușă acestei perioade frumoase a anului. Spiritul sărbătorilor dăinuie aici. Ești cuprins în atmosfera sărbătorilor, în acea fugă după cadouri și aștepți o minune. Dar și devii melancolic dacă se întâmplă să fii departe de familie.
Lou este un businessman, super busy. Este una din acele persoane mereu pe fugă, care nu are timp de nimic și care ar trebui să fie în două locuri în același timp pentru a le reuși pe toate. El este cel care dacă ar trebui să aleagă între familie și serviciu, cel din urmă ar avea prioritate. Într-o zi îndreptându-se spre clădirea în care își are firma, atrage atenția la un cerșetor, care se pare era acolo mereu, însă pe care nu-l observase până atunci. Gabe îl va impresiona prin atenția sa spre detalii. Lou decide să-i facă “un cadou” – un post de lucru în compania sa. Însă, treptat Gabe va afla mai multe depre Lou, îi va oferi și el “un cadou” și va încerca să repare ceea ce Lou distrugea de câțiva ani – relația cu familia sa. Îi va reuși oare?
Acest roman
are menirea să ne aducă aminte să prețuim fiecare clipă. Timpul este ireversibil și cel mai scump dar pe care îl putem oferi celor din jur – este timpul nostru. De multe ori fiind prinși în rutina serviciu-casă, uităm să apreciem ceea ce contează cu adevărat. Există atât de multe familii distruse din cauza lipsei de atenție, a timpului petrecut împreună… Mulți oameni carieriști se conduc după ideea “de la serviciu pot fi concediat, din familie nu pot fi dat afară.” Dar oare să fie așa?
Time can’t be given. But it can be shared.
Romanul de față ne invită să-i apreciem pe cei apropiați. Să observăm oamenii speciali din viața noastră. Să ne concentrăm pe ceea ce contează cu adevărat. Să ne dedicăm persoanelor apropiate care au nevoie de noi.
Deși accept elementul magic-fantezist într-o carte de Crăciun, totuși cred că Cecelia Ahern a exagerat un pic aici. Speram că găsesc o explicație logică la “treaba cu pastila magică”, însă nope, autoarea a preferat s-o lase așa. Acesta ar fi unicul punct negativ la adresa cărții. Efectiv nu am lăsat cartea din mână, am fost curioasă să aflu deznodământul. În plus, cred că autoarei i-a reușit să-și schițeze personajelor într-un mod concis.
