Când citești acest titlu, primele supoziții pe care le ai sunt legate de sentimente de gingășie și dragoste care vor domina opera. Îți imaginezi o poveste în care o mamă este eroina principală, sau o poveste de dragoste care se desfășoară într-un context duios. Însă, chiar din primele rânduri realizezi că ai dat greș cu presupunerile.
Este data de 30 Martie 1924. Este ziua mamelor. Toți serbează alături de mame. Până și servitoarele au zi liberă pentru a o putea petrece în compania mamei. Tânăra Jane Fairchild este orfană și lucrează în calitate de servitoare. Ea nu are o mamă și deci își planifică ziua cu o lectură. Dar, planurile îi sunt date peste cap de apelul lui 
, un tânăr din casa vecină care o invită la o ultimă întâlnire, dat fiind faptul că acesta urmează să se căsătorească cu o fată din aceeași clasă socială ca și el.
Începutul pare incitant și dă naștere la mai multe idei privind desfășurarea acțiunii. Însă, problema e că nu prea găsești aici acțiune. Personajele sunt monotone și trezesc un fel de moleșeală și lene. Precum acțiunea trenează, așa și lectura cărții merge greu, deși la volum este mică.
Ce urmează cursul istoriei, vă las să descoperiți și singuri. Cert este că peste ani Jane își amintește acea zi cu lux de detalii. Este ziua în care viața ei a luat o altă întorsătură, o zi în care viața sa a început o nouă traiectorie. Jane devine scriitoare.
Întrebările care și le pune eroina peste ani sunt ce ar fi fost cu viața ei dacă în acea zi Paul nu o suna și nu se întâlneau, dar și dacă toate cele care s-au succedat după întâlnirea celor doi amanți nu existau. Poate că ar fi rămas servitoare toată viața.
Autorul scrie într-un mod în care îl lasă pe cititor să intuiască trăirile interne ale personajelor. Este loc de supoziții și interpretări, ceea ce nu apreciez într-o operă literară. Dat fiind faptul că nu este o carte cu acțiune sau mister, mi-aș fi dorit mai multe descrieri ale trăirilor interne ale lui Jane.
Cartea respectivă a stat ceva timp pe raft și cred că putea să mai stea. Nu zic că este o nuvelă rea sau că Graham Swift ar scrie prost, din contra; doar că nu m-a prins cartea aceasta așa cum am așteptat și experiența literară nu a fost dintre cele mai agreabile. Dincolo de asta, cartea este despre câștigarea independeței și a conștiinței de sine, deci ar putea fi placul celorlalți cititori.
Alte recenzii de la Graham Swift:
