E. O. Chirovici: “Îmi place să cred că, încet, încet mi-am descoperit propria voce.”

Îmi place să descopăr oameni de succes şi istorii pline de pasiune, de talent. Aşa se face că în momentul când deja terminam să savurez “Cartea secretelor”, noul roman semnat de E. O. Chirovici, am decis să îl abordez pentru un mic, dar interesant interviu. Ce a ieşit aflaţi din rândurile de mai jos.

– Bună ziua, domnule Chirovici. Permiteți-mi pentru început să vă mulțumesc pentru timpul timpul acordat și pentru oportunitatea de a citi ”Cartea Secretelor”. A fost o deosebită plăcere pentru mine ca amatoare a cărților de suspans. Și voi începe prin a vă ruga să vă faceți o mică prezentare pentru cititorii din Republica Moldova.

– M-am născut în 1964, la Făgăraş, în Transilvania, şi am debutat cu proză scurtă în revistele literare ale timpului (Astra, Vatra, Luceafărul) în 1989. Am publicat primul roman, „Masacrul”, în 1991, la o editura numită Calypso. Înainte să mă stabilesc în străinătate, am mai publicat în România alte nouă romane şi cinci volume de nonficţiune (toate la Editura RAO). „The Book of Mirrors”, („Cartea Oglinzilor”, versiunea în limba română) prima mea carte scrisă în limba engleză, a fost tradusă, până în prezent, în treizeci şi opt de limbi şi a devenit un bestseller în numeroase ţări, printre care Marea Britanie, Germania, Franţa, Rusia, Brazilia şi Italia.
Sunt căsătorit şi am un fiu. După cinci ani petrecuţi în Anglia şi alţi trei la Bruxelles am hotărât recent să mă stabilesc în Toscana, la Florenţa, unde trăiesc în prezent.

– Știu că societatea noastră suferă de un deficit acut de insipirație, iar acest lucru face misiunea autorilor de carte și mai dificilă. De unde culegeți suspansul și intriga pe care vă construiți romanele?

– Nici un scriitor nu cred că poate să răspundă precis la această întrebare. Inspiraţia rămâne un proces misterios, chiar şi pentru autori. Habar nu am de unde îmi vin ideile, mă las pur şi simplu purtat de ele, curios să văd în ce măsură acestea se încheagă într-o poveste. Unele se dovedesc doar un foc de paie, aşa că le abandonez, altele sunt suficient de bine articulate încât să se transforme în romane.

– Observ în scriitura dumneavoastră un soi de construcție aidoma romanelor britanice/americane de suspans. Ați optat voit pentru acest stil sau l-ați preluat în timp de la scriitorii pe care îi citiți?

Ești autor și ai nevoie de promovare? Descoperă serviciile de promovare pentru autori disponibile pe Booknation.ro

– Nici una, nici alta. În primul rind, sursele mele de inspiraţie au fost mai degrabă germane, de exemplu, decât americane (mai puţin Paul Auster, care este oricum cel mai european scriitor american) şi i-aş mentiona aici pe Durrenmatt şi pe Frisch. În al doilea rând, îmi place să cred că, încet, încet mi-am descoperit propria voce. Nu mi-am propus niciodată să imit pe nimeni.

– Pentru că orice scriitor cu adevărat bun citește, aș dori să vă rog să îmi recomandați cinci cărți care v-au marcat într-un fel stilul sau modul de a gândi. Și evident aș vrea să îmi spuneți ce carte aveți acum pe noptieră? (Așa o să întrezăresc puțin din intimitatea dumneavoastră, considerați acest lucru un fetiș cititoresc).

– „Nouă povestiri” de Salinger, „Străinul” de Camus, „Bătrânul şi marea” de Hemingway, „Oameni şi şoareci” de Steinbeck, „Pana de automobil” de Durrenmatt. Acum citesc „The Buried Giant” a lui Ishiguro.

– Cum v-a primit publicul străin? Dincolo de faima și prestigiul obținut, ce feedback ați avut? De exemplu din blogosfera străină?

– Una peste alta, comentariile au fost în general bune şi foarte bune. Evident, nu toate, dar nu am nici un fel de problemă cu asta, este firesc. Au fost peste o mie de recenzii în ziarele din toată lumea, nici măcar nu am apucat să arunc o privire pe majoritatea dintre ele.

– Divulgați-ne un secret. Lucrați la vreo altă carte? Pe când ne vom bucura de un nou roman marca E. O. Chirovici?

– Da, lucrez la un nou roman intitulat „The Extraordinary Case of Mademoiselle Dubois”, a cărui acţiune se petrece la Paris.

– Iar acum o întrebare care mă frământă, mai ales pentru că sunt și eu de altă formațiune academică. Cum v-ați reprofilat în domeniul scrierii? Se împacă profesiunea economică cu cea de scriitor?

– Am absolvit Academia de Studii Economice, e drept, dar mereu, indiferent de ceea ce am făcut – economie sau ziaristică – nu m-am considerat niciodată altceva decât scriitor. Aveam vreo zece ani când am scris prima povestire, douăzeci şi cinci când am publicat pentru prima oară şi douăzeci şi sase când mi-a apărut primul roman. Restul au fost simple întâmplări.

– Vă mulțumesc pentru receptivitate! Vă citim cu drag şi în Basarabia!

Dacă îți plac articolele noastre, încurajează-ne cu un share :)

📚 CONCURS NOU:

PLINUL DE CĂRȚI!

Am dat drumul la un concurs inedit în care poți câștiga 7 super cărți 📖! Dă click pe butonul de mai jos pentru a te înscrie și pentru a descoperi cărțile! 👍

PARTICIPĂ LA CONCURS

POST A COMMENT.