Îl am pe Marc Levy de ceva timp în lista autorilor “a fi descoperiți”. Am citit diferite recenzii ale cărților sale, iar “Ea și el” pare cumva un titlu simplist, însă care și trezește curiozitatea în același timp. Și pentru că e
Februarie și noi marcăm dragostea, mi-am zis că este timpul perfect să ajung la o carte depre o Ea și un El. O fi despre dragoste?!
Mia este o actriță englezoaică în ascensiune. Având un succes crescând dă marea lovitură cu un film în care apare pe ecran chiar cu soțul ei, David. Însă, exact în aceeași perioadă în care viața profesională își ia avântul, cea personală apune. Mia descoperă că soțul o înșeală și drept urmare pleacă la Paris la o prietenă pentru a-și linge rănile departe de ochii presei și a popularității de la Londra.
Și acum să vedem cine e “El”. Paul este un scriitor, ajuns la Paris în urmă cu cinci ani atunci când întâmplarea a făcut să publice un roman de succes și drept urmare i-a adus popularitatea. Nefiind deprins cu atenția sporită care i se acordă în orașul de baștină, San Francisco, el se refugiază la Paris unde aparent duce o viață tihnită de scriitor, publicând din umbră alte câteva romane.
Ce poveste îi unește pe cei doi, vă las să descoperiți. Cert este că veți fi curioși să aflați deznodământul și nu veți ajunge la el prea greu.
Citind titlul romanului te aștepți la o istorie siropoasă. Dar, nu este așa, totul este bine dozat, nu este prea simplist sau “straight to the point”. Este și o întorsătură mai spre sfârșit care vine să dea un pic de substanță acestei istorii. Avem un pic intercalată istoria Coreei de Nord, fapt pentru care cartea a mai câștigat o steluță pe scala de la 1 la 10.
Dar, hai să nu exagerăm nici cu elogiile. Este totuși o carte nici prea complexă, fără pretenții de meditație psihologică sau filozofică; nici figuri de stil elevate. Dialoguri multe, descrieri puține, fir al narațiunii ușor. Este cartea perfectă pentru weekend, pentru relax.
Oamenii petrec mai mult timp cu ochii în telefoanele lor decât uitându-se la ce se întâmplă în jur. În zilele noastre, singurul mijloc de a atrage atenția este să zâmbești pe un ecran de smartphone, nu-i vina mea, dar așa stau lucrurile.
