Caută-mă, iar dacă nu mă vei găsi,
Caută-mă cu inima, iar dacă se va opri,
Caută-mă cu gândul, iar dacă acesta se va pierde, uită-mă.
Găsește-mă, construieşte-mă, ține-mă lângă tine, ajuta-mă să scap de Indecizii și de teamă. Caută-mă…hai Caută-mă.
Indecizii de Cristina Zarioiu este o lectură plăcută pe care am traversat-o în câteva zile, parcurgând acest roman autobiografic m-am regăsit pe mine, am regăsit și alte persoane pierdute, dar cel mai important lucru am regăsit aceea persoană importantă pe care o pierdusem la un moment dat. De care nu mai știam absolut nimic, iar cu ajutorul acestei cărți, am putut să o revăd din nou.
Mi-a plăcut extrem de mult acestă carte
și nu doar pentru simplu fapt că adună în ea cele mai frumoase și constructive vise, ci exprimă aceea frică pe care toți o legăm în lanțuri în interiorul inimii. Gratiile și slujitori camerelor nu sunt suficienți de puternici pentru a le face față, astfel peste noi se instalează teama de a greși, de a eșuat, de a pierde. Dar poți să pierzi ceva ce nu ai avut niciodată?
„Ana realizase cât de important este tăcerea. Pentru că în tăcere nu judeci. În tăcere poți doar să simți: pe tine și pe cel de lângă tine. În viață, de multe ori cuvintele nu-şi au locul.”
Ana este aceea persoană care dorește să se reconstruiască, să lase temerile deoparte și să le clădească pe cele puternice, ce-i oferă mica călătorie de care are atâta nevoie în evoluția ei.
Își scrie propriul jurnal, unde relatează ce a observat, învățat și receptat de la persoanele din jurul ei, dar și din mintea și sufletul acesteia.
Aş putea să adaug faptul că autoarea a vrut să arate personalitatea și esența fiecărei persoane cu care a intrat în contact, mi s-a părut interesant că a abordat teama de a experimenta. De cele mai multe ori și eu m-am lovit de ea, dar indepărtez acel gând și fac ceea ce mi-am propus.
Sunt geloasă pe autoare și nu am să o iert pentru asta😂, a vorbit cu bărbați deștepți ce i-au oferit răspunsuri la întrebările ei, dar pur și simplu le-a evite sau nu le-a observat esența. Mi-e ciudă că eu încă nu am găsit acel băiat care să mă fascineze, în sensul în care aș putea să port o astfel de conversație.
Cel mai mult mi-a plăcut de Byron, mi s-a părut cel mai curajos și a vrut să o facă să vadă lumea prin ochii lui.
Filele jurnalului în care Ana scria era despre ea și observațiile ei despre lume.
Așa că recomand această carte pentru că oferă cititorului răspunsuri la întrebările pe care le țin ascunse undeva în minte, potrivită într-un week-end când dorești să fii doar tu și o carte bună și pentru complexitatea acesteia. Recomand!❤
