Interviu cu Leonard Ancuța, autorul cărții „69 de poeme de dragoste”

Istrate Emanuela: Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască ne poți spune câteva lucruri despre tine?

Leonard Ancuța: Nici eu nu mă cunosc pe mine. Sau mă cunosc puțin câte puțin, pe parcurs, în timp ce scriu. Așa, întâmplările din viață ne ajută să ne cunoaștem, să aflăm lucruri importante despre noi. Dar a te cunoaște în profunzime, a afla ce e dincolo de gândul din prezent, câte alte lucruri sunt ascunse prin mintea ta, ei bine, la mine acest proces se face prin scris, așa cum la alții se produce prin muzică, pictură, dans, actorie șamd.

De aceea pentru persoanele care nu mă cunosc, dar ar vrea să mă știe, am două soluții: fie mă invită la o bere, ca să cunoască autorul cărților, fie îmi citesc cărțile ca să cunoască omul, să cunoască exact ce am cunoscut și eu din acest om până acum. Altfel, ce să spun, pe lângă că scriu mai fac niște emisiuni culturale la un mic post TV, numite Palatul Cu Inorog și caut să mă împlinesc atât ca om cât și ca autor.

I.E. Când ți-ai dat seama că vrei să fii scriitor?

L.A. Dintotdeauna cred că am fost atras de povești. Bunicul a fost primul autor pe care l-am cunoscut, pentru că îmi spunea povești fantastice, despre un om din satul vecin care a devenit invizibil, despre un prieten al lui explorator ajuns pe o insulă misterioasă, despre un camarad de război care avea o mașină de călătorit în timp, eram prea mic să citesc atunci, dar poveștile erau grozave și îmi doream să fiu bunicul să știu atât de multe povești. După ce am învățat să citesc am început aproape instantaneu să îmi concep micile povești.

În clasa a 6-a aveam deja primele mele cărți, în fond povestioare scrise pe foi și legate apoi asemenea revistelor, cu coperte desenate de mine. Dar momentul cel mai important a fost când, în clasa a 9-a, am trimis primele povestiri la un concurs organizat de Radio România 3, ”Tineret” cum îi spunea atunci, era emisiunea Start Spre Extraordinar în care un actor citea în direct la radio, povestirile premiate.

Toate cele patru povestiri trimise de mine au fost citite pe radio și eram o mică vedetă locală în orășelul meu, pentru că nu doar că îmi spuneau numele la radio, dar îmi citeau și scrierile. Atunci am zis ca da, trebuie să mă fac scriitor. Dar abia după mulți ani de muncă și eforturi, doar până când am ajuns la o formulă, un limbaj de care să fiu mulțumit cu adevărat, am devenit scriitor, și asta s-a întâmplat la 35 de ani când am debutat cu romanul Control.

I.E. Citești mult și dacă da, cine sunt autorii tăi preferați?

L.A. Până în clasa a 8-a citeam și două cărți pe zi. Dacă era să chiulesc de la școală nu mă duceam la film, ci la sala de lectură a bibliotecii orășenești, unde citeam Colecția de povestiri științifico-fantastice. În liceu am schimbat puțin structura lecturilor, am sărit pe cărțile serioase, capitale, în facultate am fost îndrăgostit de filosofie. Acum citesc multă poezie, pe net sau cărțile pe care le mai cumpăr sau primesc și cam unul-două romane pe lună dacă nu sunt prins cu scrisul.

Ar fi păcat să dau nume de autori preferați, ar fi prea multe și cu siguranță aș omite o mulțime. Dar e clar pentru cei care m-au citit că se simte ceva din Bukowski la mine, alteori Gingsberg sau chiar și un strop de Boris Vian, deși înainte de el eram fascinat de Poe sau Lovecraft, ca să nu mai vorbim că i-am iubit pe frații Strugațki, a lor a fost prima mea carte citită ever, Țara norilor purpurii; nu pot uita cât de fascinat am fost de mintea ciudată și dezarticulată a lui Philip K. Dick, nu-l pot contesta nici pe Stephen King, cu scriitura lui nepretențioasă, dar cursivă și extrem de bine închegată – Stephen King este chiar personaj în romanul pe care deja îl pregătesc, IRUKANDJI.

Sunt poate mulți autori importanți pe care încă nu i-am citit, dar sunt sigur că se poate vorbi cu mine un salariu destul de mare la un pahar de vorbă despre cărți. Ar trebui să adaug foarte multe nume de autori care m-au impresionat, și vorbim acum de faptul că am început să citesc la 6 ani, și indiferent că a fost proză, poezie, filosofie sau altceva, toți cei pe care i-am citit cu atenție mi-au lăsat ceva din al lor în minte, în suflet.

I.E. Crezi că titlul este important pentru impactul cărții?

Ești autor și ai nevoie de promovare? Descoperă serviciile de promovare pentru autori disponibile pe Booknation.ro

L.A. De mai bine de jumătate de an mă tot străduiesc să impun publicului un titlu, IRUKANDJI, care este numele celei mai recente cărți scrise de mine, un roman. Numele cărții vine de la meduza irukandji, nu mai mare decât un capac de bere dar a cărei otravă provoacă sindromul irukandji, numit și sindromul morții iminente.

Asta se întâmplă pentru că mare parte dintre cei pișcați, copleșiți de dureri, se rugau de doctori să-i omoare, să le curme suferința. IRUKANDJI vă poartă într-o călătorie literară specială, într-o poveste de dragoste unică, în care cei doi îndrăgostiți se aleargă prin literatura universală, prin cinematografie, se joacă cu realitatea, o alterează, o transformă într-o iubire memorabilă, o iubire care asemenea oricărui zbor, se termină pe pământ.

O iubire care te face atât de fericit și de nefericit în același timp, o iubire în care, undeva în capul tău, pândește meduza irukandji din creier, gata să atace dacă te-ai aventurat prea departe.

Sunt sigur că veți vrea să citiți această carte. Este ca și meduza, mortală. Problema titlului însă e destul de importantă. Am avut până în prezent titluri inventive, dure și catchy, ca Iubirea e amintirea unui viol, !NFERNUL, 69 de poeme de dragoste, join”t, sau destul de recent, romanul Sunt un curv. Sunt convins că titlul a avut un impact destul de mare, alături de copertă, în promovarea și vânzarea cărților, de aceea am căutat, prin diferite mijloace să impun acest titlu mai puțin expresiv, dar care stârnește curiozitatea, cum este IRUKANDJI. Ce se va întâmpla, vom vedea curând când voi iniția campania de crowdfunding pentru publicarea cărții.

I.E. Ce ne poți spune despre cartea „69 de poeme de dragoste”?

L.A. Titlul complet este 69 de poeme de dragoste (extrase din atlasul unei lumi dificile), prescurtat așa cum ați spus. Este un volum de poezie pe care mi l-a lăudat toată lumea, inclusiv scriitori și poeți mai cunoscuți decât mine. Este un volum compact, la care am lucrat mulți ani – volumul include inclusiv poeme mai vechi, de pe la 20 de ani, dar care prinse în jocul celor 69 se potrivesc perfect, este o veritabilă declarație de dragoste – sunt convins că oricând i-ai putea dărui iubitei această carte și prin asta i-ai mărturisi fără echivoc marea ta dragoste.

A apărut în două ediții care adună poate mai bine de 1000 de cititori, dacă țin cont că orice volum bun e menit să circule din mână în mână, nu să se umple de praf în bibliotecă și în plus a apărut și în variantă audiobook, în care poemele din carte sunt recitate de actorul Iulian Gliță, care are o voce deosebită și o interpretare de excepție, care te face să asculți ca pe o poveste.

Dar nu doar 69 de poeme de dragoste înseamnă ceva pentru mine, ci fiecare dintre cărțile mele. Romanul de debut, Control, cu un tiraj de 1000 de exemplare s-a epuizat. Nu a mai fost publicat pentru că editorul a refuzat plata drepturilor de autor spunându-mi că mi-a făcut o favoare că mi-a publicat cartea, o ”mizerie” care a avut aprecieri foarte bune, mai ales din partea publicului cititor.

Iubirea e amintirea unui viol, prima mea carte de poezie, a fost în topul vânzărilor editurii la Targul Gaudeamus din anul lansării, romanul Sunt un curv nu se mai găsește, este stoc epuizat peste tot, dar editorul a refuzat o nouă apariție cu o explicație destul de ciudată, în fine, chiar și !NFERNUL, chiar și Pierderea definitivă a lucidității au fost cărți apreciate, ultima chiar fiind selectată pentru premiul de 10.000 de euro pentru cel mai bun roman din anul respectiv.

Acum am acest nou roman, IRUKANDJI, pe care sper să-l finanțez cu ajutorul creștemidei.ro și despre care sunt convins că va convinge multă lume că literatura nu înseamnă doar Suge-o, Ramona! sau Fluturi sau diferite alte cărți publicate de autoare – câteva femei care scriu bine și au succes pentru că reușesc cumva să manipuleze publicul cititor – se știe, în România acest public e format în proporție de peste 70% din femei. O carte trebuie să convingă prin ea însăși în primul rând, confirmând un autor, nu să poarte girul unui autor care chiar și când dă un rateu, nu o să-i spună mai nimeni ai gafat!

I.E. Ce te-a inspirat atunci când ai scris această carte?

L.A. Fiecare carte a mea are o singură sursă de inspirație: iubirea.

Sunt trei etape ale iubirii, prima e iubirea pură, creatoare, cea care stă la baza oricărei creații, privind creația ca o modalitate de a te dărui celorlalți, apoi este dragostea, care apare între două persoane și se manifestă prin încredere, prietenie atracție și alte asemenea sentimente reciproce și cea mai de jos formă a iubirii, mai degrabă forma practică, materială a acesteia, sexul, care are covârșitor majoritar rol de cunoaștere, apropiere și destindere, cam ca televizorul, doar că necesită puțin mai multă implicare.

Pentru a scrie o carte bună începi de la cunoaștere, sex, treci prin dragoste și ajungi la iubire, la desăvârșirea sentimentului, ajungi din latura materială, mecanică, în cea eminamente spirituală, sublimă. Despre oricare carte a mea vom vorbi, vom întâlni această asceză către frumos, către ideal și către dorința de a te da, de a te oferi, de a te arăta pe dinăuntru și nu pe dinafară.

 I.E. Cine te-a susținut cel mai mult atunci când ai publicat prima carte?

L.A. Spuneam mai devreme de cât de drăguț a fost editorul primului meu roman, care mi-a zis franc, în față, că dacă vreau drepturi de autor să îmi caut un avocat. Ceea ce am și făcut, dar când a aflat că drepturile de autor aferente erau 1400 lei în banii de azi, a zis că nu are sens, cât să ia el și cât să-mi dea mie dintr-o sumă care e oricum ridicolă. Dar ăsta e adevărul, cam atât câștigă un autor dintr-o carte la care, cum a fost cazul meu, am scris aproape 2 ani. Cred că nici curentul electric consumat pentru scrierea ei nu-l puteam acoperi din drepturi de autor.

Au fost însă și oameni care m-au susținut, de exemplu șefa mea de atunci, care nu mi-a făcut niciodată scandal că în loc să muncesc pentru companie mă găsea scriind la roman, prietenilor care m-au susținut financiar, celor care mi-au cumpărat cartea și apoi mi-au transmis feedback.

I.E. Care este motivația ta atunci când scrii?

L.A. La întrebarea asta am răspuns deja, în două moduri diferite, mai sus. Prin scris nu fac altceva decât să mă descopăr pe mine, să mă cunosc, să îmi explorez cele mai intime și mai adânci fose ale minții și sufletului, să ajung unde nimeni altcineva nu v-a ajunge vreodată dacă nu găsește lucrul care îl definește ca om, ca existență, ca personalitate. Și apoi pentru că sunt iubire, pentru că iubesc oamenii și vreau să împart cu ei ce descopăr frumos în mine.

I.E. Unde îți pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot cumpăra cărțile?

L.A. Am și un blog, unde mai pun din când în când câte ceva, dar care a fost bine aprovizionat în trecut și unde sunt multe chestii nepublicate în cărți, pe Facebook, unde de obicei public poezie în formă brută pentru a testa reacția publicului. Cel mai bine însă, activitatea mea poate fi urmărită direct între paginile cărților, acolo se vede și activitatea cerebrală cât și electrocardiograma. Iar cărțile se găsesc, mai bine spus se găseau în toate librăriile mari, atunci când erau pe stoc. Acum nu știu dacă din 9 cărți publicate mai pot fi cumpărate 4. Cel mai bine pentru cei care sunt interesați să ma contacteze pe mine și îi voi îndruma către editura la care a apărut cartea respectivă, poate mai au noroc.

Câteva cuvinte pentru cititorii GoodRead.ro?

L.A. În primul rând salut publicul GoodRead.ro și îi mulțumesc pentru interesul pe care mi l-a acordat. Îmi pare rău că GoodRead.ro nu are încă o recenzie la Sunt un curv, pentru că editura nu a oferit cartea, iar eu personal nu o mai am, dar promit să îmi iau revanșa cu IRUKANDJI și apoi să reușesc să public o nouă ediție Sunt un curv.

Mă bucur că interesul pentru cărți se manifestă încă în această țară destabilizată de o materialitate infectă, cu oameni pestilențiali și găunoși, oameni plin de ură sau indiferență, de orgolii și nepăsare, pentru că cititul, scrisul, arta, frumosul sunt hrană pentru iubire oferită cu iubire. Tot ce-i înălțător și special în om nu are carne, nu are substanță palpabilă, e făcut din substanța visului, a imaginației, din substanța indestructibilă a iubirii. E ceea ce ne face pe noi să sperăm că viața merită cu adevărat trăită.

 

Iubim comentariile tale :)