B.N.: Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască, ne poți spune câteva lucruri despre tine?
Locuiesc de mai bine de douăzeci de ani lângă Toronto, profesor de școală generală. Sunt un tip mai discret, nu folosesc social media. Cineva spunea că scriitorii preferă singurătatea și scriu împotriva ei… cred că asta mă caracterizează. Altfel, am visat de mic să scriu și să văd lumea… Să zicem că sunt pe calea cea bună.

B.N.: Ce ne poți spune despre cartea / ultima carte pe care ai scris-o?
Ultima carte, pe care o prezint aici, este rezultatul a doi ani de muncă. Șase luni înainte de a mă așeza la birou mi-au trebuit numai ca să mă gândesc dacă am ceva de spus și ce o să descopere cititorul în paginile acestea. Nu contează cat de mult talent ai, dacă nu ai nimic important de spus, un mesaj care sa te facă să gândești… sau ceva ce te scoate din cotidian… nu cred că merită efortul de a începe o carte. Din punct de vedere istoric, găsesc fascinantă perioada de după război. Instaurarea comunismului a fost una din cele mai drastice schimbări din lume, nu numai pentru România. Gheorghiu Dej, de exemplu, a fost mic copil pe lângă Pol Pot în Cambodgia. Din punct de vedere temporal, pentru istoriografia românească, gândiți-vă că sunt doar patruzeci de ani. În clepsidra timpului istoric, nu reprezintă prea mult. Însă din punct de vedere transformational este enorm. Și acum, aproape după aceeași perioadă, încă mai vorbim de acei ani și încă le trăim consecințele la maxim.

B.N.: Ce ai cautat sa spui cu romanul acesta?
Am cautat să înțeleg omul… Ca să descifrăm o perioadă anume din istorie, să înțelegem un eveniment sau altul, trebuie să studiem agentul schimbării. Omul, cel care este în același timp element transformat si transformator. Ca si indivizi, atribuim etichete, un lucru pragmatic din punct de vedere sociologic… rău/bun, prost/deștept, îngust/luminat…. Ei bine, istoria ne învață ca între alb si negru există si alte nuanțe. Acolo este cheia înțelegerii. Și farmecul vieții.

B.N.: Ce lucruri te inspiră și te fac mai creativ?
O muzică bună… ceva să-ți descopere sufletul, să te confrunte spiritual… liniștea din jur… sunt multe variabile care trebuie întrunite în a-ți da spațiul mental din care să se reverse ideile.

B.N.: Având în vedere experiența ta, ce lucruri dorești să schimbi în ceea ce privește stilul tău?
Proza este frumoasă pentru că ne lasă să descoperim alte alei ale vieții încălțați cu pantofii altcuiva. Pentru ca aceasta să se întâmple, textul trebuie să fie cât mai credibil, genuin… verbele trebuie să vorbească mai mult decât adjectivele. Încerc să dau cat mai multă încredere cititorului și să „vorbesc” eu mai puțin.

B.N.: Care este genul de carte preferat?
Consider că orice carte care mă face să îmi pun întrebări este o carte bună. Recunosc… citesc foarte multe romane istorice. Sunt atât de multe povesti care așteaptă sa fie spuse. Ne concentram prea mult pe evenimente istorice, dar uităm că ele sunt create de oameni, indivizi nu foarte diferiți de noi. Mă fascinează cum istoria este modelată de coincidente umane, altfel firești. Dacă am înțelege oamenii de atunci, poate am reuși să nu repetăm greșelile istoriei. Dovadă că nu prea o facem. Analizăm în continuare evenimentele și prea puțin oamenii. Antropologia umană este cheia unui viitor mai bun.

B.N.: Ai un citat preferat?
„Când încetezi să visezi, încetezi să trăiești.” – Malcolm Forbes

B.N.: Poate suna clișeic, dar care este cartea ta preferată?
“Omul în căutarea sensului vieții” – Viktor Frankl. Nu există nimic mai puternic care dă sens vieții decât încercarea de a descifra și înțelege mișcarea aceasta browniană care ne caracterizează societatea de la origini încoace.

B.N.: Câte cărți ai în bibliotecă?
Multe… nu îmi număr cărțile din bibliotecă. Faptul că ai pereții mai mult sau mai puțin plini de cărți nu te face mai înțelept. Mai cunoscător, cu siguranță. Înțelepciunea și capacitatea cognitiva sunt două lucruri diferite. Îmi place sa fiu înconjurat de cărți, face parte din ADNul meu. Țin însă să am o bibliotecă în casă și pentru copii mei, pentru ca aceștia să învețe să aprecieze o carte.

B.N.: Știm din statistici că românii citesc puțin. Cine și cum ar putea schimba asta?
Da, statisticile nu mint. Dar trebuie să înțelegem și de ce… Mai văd prin ziarele românești că toți aruncă vina unii pe alții. Adevărul este undeva pe la mijloc. Sunt multe variabile care trebuie luate în considerare. Prețul, bineînțeles… Tehnologia… cu siguranță. Dar peste tot sunt preturi mari si există tehnologie. Atunci!? Poate este si altceva. Mi se pare că literatura este ruptă cumva de mase. A devenit un lucru elitist. Numai pentru cei câțiva. Cărțile sunt din ce în ce mai mult scrise numai de absolvenți de litere pentru absolvenți de litere. Foarte multi prozatori actuali sunt foști poeți convertiți. Nu zic că este rău, dar trebuie să punem lucrurile în perspectivă. Este un cerc care devine din ce în ce mai abstract. Morala este… că să înveți să apreciezi un vin bun, trebuie sa bei zece sticle de vin ce casă înainte. Este și o chestie de marketing bănuiesc. Și încă un lucru…. școala. Cărtărescu spunea că dacă ar fi fost după orele de literatură din școală, nu ar fi devenit niciodată scriitor. Ceva de genul acesta…. În programa mea de limbă si literatura franceză sau engleză, pentru că predau în amândouă limbile, există ore săptămânale de bibliotecă. Elevii mei merg cu mine acolo și citesc pentru o oră. Ce vor ei… nu le impun niște titluri anume în acel timp. Este foarte important să creezi obiceiuri. Implicațiile sunt enorme, nu am să le dezvolt aici.

B.N.: Unde îți pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot cumpăra cărțile?
Cei care vor să găsească un roman palpitant pot să mă găsească pe websiteul meu (costingagu.com) sau pot achiziționa cartea de pe siteul Editurii Junimea sau al librăriei Cărturești.

B.N.: Câteva cuvinte de final pentru cititorii Booknation.ro?
Într-o societate din ce în ce mai complexă, cititul a devenit o necesitate mentală. Dacă pentru generațiile mai in vârstă cititul era un mod de informare, în ziua de astăzi lectura unei cărți a devenit o pârghie de găsire a echilibrului interior, de regăsire a sinelui și creștere a rezistentei mentale. Se tipăresc din ce în ce mai multe texte despre găsirea fericirii, toți o caută frenetic. Haideți să începem cu răsfoitul unei cărți.