În 2018, Ioan Suciu vorbea cu Booknation despre debutul său cu „Vânătoare de roboți” și despre bucuria de a-i face pe cititori să râdă. În 2023, ne povestea despre începutul seriei „Bătrânii”, pe care o imagina în mai multe volume. Acum, odată cu apariția romanului „Bătrânii. Mort, da’ viu!”, revenim la Stanislas și la lumea lui: o lume a contradicțiilor, a umorului absurd și a întrebărilor despre libertate, bătrânețe și putere.
În acest interviu, scriitorul vorbește despre experiențele care i-au inspirat romanele, despre personajele contradictorii, despre sensul satirei și despre ceea ce urmează după încheierea trilogiei.
De la umorul debutului la trilogia „Bătrânii”
Booknation: În 2018, când am vorbit despre „Vânătoare de roboți”, ne spuneați că v-ați dorit, înainte de toate, să-i faceți pe oameni să râdă și să-și ridice privirea din pământ. După mai bine de patru decenii de la debut, ce a rămas neschimbat în această dorință și ce s-a schimbat în felul în care folosiți umorul?
Ioan Suciu: Cred că în viață, ca și-n literatură, partea atractivă este Răul. Dacă totul merge bine, nu interesează pe nimeni. Mie mi-a plăcut cel mai mult „Contele de Monte Cristo”. Acolo, „Răul” are o contrapondere; primește o replică spectaculoasă. Pe mine mă interesează, în literatură, să nu ne pierdem în acea sferă în care domină Răul, ci să-i dăm o lovitură în plex.
Booknation: În „Instituția” și „Minorul”, regulile par adesea făcute ca să-i încurce tocmai pe cei care încearcă să le respecte. Ați lucrat ani buni ca economist și auditor. Cât din acest absurd vine din realitatea observată de dumneavoastră și în ce punct preia imaginația controlul?
Ioan Suciu: Bună observația! Am lucrat în niște instituții care m-au inspirat. Ședințele, de pildă, de la Consiliul Concurenței, au fost extraordinare: se vorbea cu multă patimă, pe voci diferite, pe teme diferite, nu se înțelegea nimic, dar toată lumea era mulțumită.
Booknation: Ați pornit de la schițe și povestiri, apoi ați scris romane tot mai ample. Ce v-a oferit forma romanului pe care proza scurtă nu vi-l putea oferi? Dar un proiect în trei volume, cu aceleași personaje, ce v-a cerut în plus ca scriitor?
Ioan Suciu: Condeiul (tastatura) își cerea singur tot mai mult spațiu. Trebuia să-i dau!
Booknation: În interviul din 2023 ne spuneați că „Bătrânii” era gândită ca o poveste în mai multe volume. În acel moment știați deja unde urma să ajungă Stanislas sau ați descoperit drumul împreună cu el, de la „Domeniul Stanislas” la „Oase săltărețe” și acum la „Mort, da’ viu!”?
Ioan Suciu: Împreună. Eu și Stanislas gândeam la fel.
Booknation: Dacă priviți cele trei volume împreună, ce s-a schimbat cel mai mult de la primul la ultimul: lumea în care trăiește Stanislas, personajul însuși sau felul în care îl priviți dumneavoastră?
Ioan Suciu: Lumea se schimbă foarte repede, iar personajul caută să se adapteze. Dar, pe fond, lucrurile rămân la fel. De aceea, uneori eforturile și zbaterile omenești par caraghioase. Astfel, pentru ca totul să rămână la fel, trebuie ca totul să se schimbe! (cum a spus cineva)
Stanislas, bătrânețea și libertatea de a fi tu însuți
Booknation: Bătrânii din cărțile dumneavoastră nu par deloc dispuși să accepte rolul de figuranți în propria viață. Ce prejudecată despre bătrânețe v-a interesat cel mai mult să puneți sub semnul întrebării?
Ioan Suciu: Am remarcat existența a două categorii de bătrâni: 1. Unii, chiar nu așa vârstnici, înaintând prin viață cu încetinitorul; 2. Alții, deși cu ani mulți în spate, vioi și energici.
Booknation: Stanislas poate fi plin de energie și de farmec, dar și încăpățânat, autoritar sau nedrept. Cât de important a fost pentru dumneavoastră să-l lăsați să aibă asemenea contradicții, în loc să creați un erou pe care cititorul să-l aprobe mereu?
Ioan Suciu: Personajele contradictorii sunt cele mai reale. Stanislas era un om bun, dar rău!
Booknation: În noul volum, relația dintre Stanislas și fiul său, Iulius, are multă grijă, dar și destule tensiuni. Ce v-a interesat în această legătură dintre generații? Când devine ajutorul oferit unui părinte o formă de protecție și când riscă să-i limiteze libertatea?
Ioan Suciu: Iulius, fiul, era un om bun, dar mai mărginit decât tatăl său. Un om cumsecade poate deveni tiranic numai dacă este prea puțin inteligent.
Booknation: Există o imagine greu de uitat: în azil, bătrânii fac exerciții ca să producă energia de care au nevoie clădirile. Cum s-a născut ideea? V-a atras mai întâi comicul ei sau întrebarea, deloc comodă, despre felul în care societatea măsoară „utilitatea” unui om?
Ioan Suciu: Da! Este simbolică pentru societatea noastră de azi! Cei nefavorizați duc greul!
Booknation: Stanislas ajunge să fie pus la îndoială chiar în locul care îi poartă numele. Ce spune această răsturnare despre identitatea unui om și despre cât de mult depinde ea de recunoașterea celorlalți?
Ioan Suciu: Schimbările care vin în viața unui om sunt rele, de regulă. „Să punem răul în față!”, zice o vorbă românească.
Viața, moartea și umorul fără bariere
Booknation: În „Momâia”, granița dintre cei vii și cei morți devenea deja teren pentru situații neobișnuite. Acum paradoxul apare chiar în titlu: „Mort, da’ viu!”. De ce vă atrage această întâlnire dintre subiectele cele mai grave și umorul care refuză să le trateze solemn?
Ioan Suciu: Viața trebuie tratată cu umor. Cine n-are să-și cumpere!
Booknation: În roman, o clinică și oamenii care ajung acolo aduc în prim-plan decizii foarte grele despre sfârșitul vieții. Cum ați găsit tonul potrivit pentru a vorbi despre teamă, demnitate și libertatea de a alege, fără să pierdeți nici umorul, nici omenia personajelor?
Ioan Suciu: Am avut noroc.
Booknation: În prezentarea pe care ne-ați trimis-o povestiți cât de mult v-a marcat „Contele de Monte-Cristo” și ideea că scriitorul poate interveni pentru a restabili un echilibru; vă întrebați chiar de ce Stendhal nu l-a salvat pe Julien Sorel. Unde simțiți, ca autor, că se termină libertatea personajelor și începe responsabilitatea celui care le scrie destinul?
Ioan Suciu: Trebuie să se înțeleagă că autorul crede în BINE.
Booknation: În proza dumneavoastră, o întâmplare amuzantă poate deveni în câteva replici neliniștitoare, iar una tragică poate căpăta o turnură burlescă. Cum vă dați seama că o scenă a mers suficient de departe? Există lucruri în fața cărora umorul ar trebui să se oprească?
Ioan Suciu: Umorul nu trebuie să aibă bariere. Partea bună a lucrurilor trebuie să se întrezărească întotdeauna.
Teatrul, cititorii și ce urmează
Booknation: Dialogurile din „Bătrânii” au adesea ritm de scenă de teatru. În 2023 spuneați că v-ar plăcea să scrieți și pentru scenă. Când vă vine o idee, apare întâi o situație, o imagine sau o replică? Și vă mai tentează teatrul astăzi?
Ioan Suciu: Ideile vin și pe stradă, în troleu etc. Teatrul este visul meu. Te duci la spectacol, râzi, trăiești piesa, dar nu știi cât de greu este să scrii teatru. Mai vedem!
Booknation: Ne spuneați tot atunci că citiți „cu nesaț” recenziile, inclusiv pe cele critice. Prima carte din trilogie a fost comentată și pe Booknation, unde au ieșit în evidență libertatea personajelor și imaginația autorului. Ce reacție a unui cititor v-a surprins cel mai mult în acești ani? A existat una care v-a făcut să vă priviți altfel propria poveste?
Ioan Suciu: M-a surprins faptul că unii gustă umorul, dar în practică atitudinea lor față de vârstnici rămâne la fel!
Booknation: Acum, când „Mort, da’ viu!” încheie trilogia, cu ce ați vrea să rămână un cititor care l-a însoțit pe Stanislas de la primul volum? Iar pentru cine descoperă abia acum numele Ioan Suciu, ce ar fi frumos să găsească în lumea „Bătrânilor”?
Ioan Suciu: Să înțeleagă ideea de ciclu. Și să nu se întristeze!
Booknation: După atâta timp petrecut alături de Stanislas, cum este să puneți punct acestei povești? Vă simțiți pregătit să vă despărțiți de el și ce fel de carte sau de proiect v-ar plăcea să vă ocupe de aici înainte?
Ioan Suciu: Imediat o să încep altceva. De fapt, am și început!
Îi mulțumim lui Ioan Suciu pentru dialog și îi invităm pe cititori să descopere și recenzia romanului „Bătrânii. Mort, da’ viu!”, precum și cărțile și biografia autorului pe Booknation.
