Booknation: Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască, ne poți spune câteva lucruri despre tine?
Tudor Petcu: Parcursul meu, nu doar publicistic, ci mai ales spiritual, a fost marcat de întâlnirile cu diferite conştiințe contemporane şi martori ai istoriei, ale căror destine m-au impresionat şi emoționat din plin. Nu aş putea aduce în discuție personalitatea mea publicistică sau academică dacă nu m-aş referi înainte de toate la intersectarea mea binecuvântată cu supraviețuitori ai Holocaustului, ai Gulagurilor comuniste sau ai Genocidului din Rwanda, întrucât datorită lor am înțeles că o viață demnă se defineşte doar în autenticitatea iubirii şi a blândeții.
De altfel, de-a lungul timpului, am realizat o serie de interviuri cu asemenea supraviețuitori dar şi cu cei care în timp mi-au devenit călăuzitori în plan spiritual, întrucât, aflat fiind în căutarea petalelor de înțelepciune, am considerat întotdeauna ca spiritualitatea reprezintă o dimensiune esențială în planul devenirii mele ființiale care include, evident, şi aspectul publicistic. Spun acest lucru mai ales în calitatea mea de profesor de filosofie şi de slujitor al filosofiei în sine şi încerc să transmit un asemenea mesaj inclusiv elevilor cu care lucrez.
B.N. Ce ne poți spune despre cartea pe care ai scris-o?
T.P. Fiecare carte pe care am publicat-o a avut drept scop încercarea de a scoate la lumină comorile uitate ale vieții, adică îmbrățişarea acelor valori care întregesc tabloul axiologic al înțelepciunii, al acelei discipline interioare. În acest sens, aş putea vorbi despre cartea mea de aforisme, „Câteva baliverne metafizice”, publicată şi reeditată acum mai mulți ani, prin intermediul căreia am dorit să reliefez importanța şi frumusețea cunoaşterii în dimensiunea sa amplă, a căutării sensului vieții şi a întâlnirii cu propriul sine.
Pe de altă parte, menționez că multe din cărțile mele sunt de dialoguri/interviuri, iar pentru mine o importanță aparte are volumul „Redescoperirea moştenirii ortodoxe a Occidentului” pentru că acolo au fost adunate convorbirile mele duhovniceşti cu cei care nu au obosit să înțeleagă cine este Dumnezeu.
B.N. Care a fost cel mai dificil obstacol în procesul de publicare al cărții?
T.P. Nu aş putea vorbi neapărat despre un obstacol, dar răbdarea a fost un extemporal extrem de important de care a trebuit să trec în procesul de publicare al fiecărei cărți.
B.N. Ai un mentor care te-a inspirat și ajutat să scrii?
T.P. Da, fără doar şi poate! Acest mentor este mama mea, poeta Liliana Petcu, ale cărei versuri mi-au înduioşat întotdeauna sufletul uneori obosit şi consider că prin acest lucru spun totul.
B.N. Ce valoare crezi că oferi prin cartea ta?
T.P. Nu aş vrea să fiu eu judecătorul valorii cărții publicate de mine, pur şi simplu pentru mine scrisul este o activitate eliberatoare ce mă integrează în peisajul bucuriei şi al curiozității interogative.
B.N. Ai scris vreo carte pe care nu ai publicat-o?
T.P. Până în momentul de față nu.
B.N. Ce înseamnă succesul literar pentru tine?
T.P. Din punctul meu de vedere succesul literar, deşi oricine ar surâde în fața lui, nu ar trebui să reprezinte ținta principală pentru că treptat poate deveni obsesie, ceea ce ar periclita serios entuziasmul şi pasiunea pentru scrisul în sine, şi inclusiv îndrăzneala de asumare a propriei persoane.
B.N. Ai o carte pe care o recitești ocazional deși o cunoști pe dinafară?
T.P. Aş putea spune că recitesc ocazional volumul de aforisme „Câteva baliverne metafizice” mai ales pentru că în prezent lucrez la un alt volum de aforisme dar şi la unul de psalmi.
B.N. Cât de folositoare este autocritica pentru un scriitor?
T.P. Nu aş spune „autocritică”, ci mai cu seamă „sinceritatea” fără de care puritatea mesajului unei cărți rămâne doar un vis frumos şi ratat.
B.N. Cu ce editură ai publicat cartea și de ce ai ales-o?
T.P. Evident, având în vedere că până în prezent am publicat mai multe volume, am colaborat cu câteva edituri, dar fiecare a reprezentat o oportunitate pentru mine, de aceea nu aş putea vorbi în mod particular de o anumită editură.
B.N. Care sunt scriitorii români care te-au marcat? Dar cei din literatura universală?
T.P. În primul rând, Mihai Eminescu dar şi Liviu Rebreanu şi Camil Petrescu, însă nu aş da uitării contemporani precum Mircea Cărtărescu, Andrei Codrescu sau Norman Manea. În ceea ce priveşte literatura universală, primul scriitor la care mă voi raporta întotdeauna este Dostoievski. Apoi, cu mare drag pot vorbi despre Lev Tolstoi, Goethe, Thomas Mann, Mario Vargas Llosa sau Ernesto Sabato.
B.N. Ai o carte pe care o recitești ocazional deși o cunoști pe dinafară?
T.P. Recitesc de câte ori am ocazia „Puterea prezentului” a lui Eckhart Tolle, întrucât cea mai înălțătoare artă este aceea de a fi prezent în fiecare situație, adică de a vedea dincolo de palpabil.
B.N. Trei cărți pe care oricine ar trebui să le citească și de ce:
- „Memoria răului, ispita binelui” de Tzvetan Todorov pentru înțelegerea rănilor din istorie ca necesitate a vindecării lor
- „Tirania penitenței” de Pascal Bruckner, o carte cu ajutorul căreia avem ocazia să descoperim felul în care europenitatea s-a responsabilizat față de propriile greşeli din trecutul ei tumultos
- „Sapiens. Scurtă istorie a omenirii” de Noah Yuval Harari, un volum esențial în ceea ce priveşte înțelegerea logică a istoriei şi procesului de devenire şi evoluție a umanității
B.N. Ce crezi că lipsește pieței de carte din România?
T.P. Eu cred că cel mai mult lipseşte atenția acordată esteticului, bunului gust şi sensibilității creatoare pentru că din cât pot observa sunt exultate ironia, haosul stilistic şi vulgaritate, iar lista ar putea continua.
B.N. Care e cea mai mare provocare din viața unui scriitor din România în opinia ta?
T.P. Rezistența în fața ignoranței celorlalți dar, nu în ultimul rând, fidelitatea față frumosul artistic într-o lume a agresivității şi lipsei de interes metafizic.
B.N. Se poate trăi din scris în România?
T.P. Din păcate, ca în orice activitate, totul depinde şi de şansa care îți poate fi oferită sau nu, dar este cert că sunt foarte mulți scriitori care trăiesc sub semnul anonimatului pentru că au ales să strige cu un glas suav ce nu mai încântă atât de mult în era ambițiilor redemptive ale postmodernismului.
B.N. Unde îți pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot cumpăra cărțile?
T.P. Mai cu seamă în revista literară Luceafărul.
B.N. Câteva cuvinte de final pentru cititorii Booknation.ro?
T.P. Cel mai mare curaj pe care îl putem avea astăzi este acela de a fi blânzi într-o lume a agresivității şi a duplicității.
