La doisprezece ani, Cristina este nevoită să devină „mama“ celor doi frați mai mici atunci cînd părinții pleacă la muncă în străinătate, după „bani lungi“. Prin ochii fetiței descoperim universul unui sat moldovenesc contemporan, populat în majoritate de copii și bătrîni. Aici copiii învață singuri să supraviețuiască, în timp ce așteaptă să li se împlinească cel mai frumos vis: întoarcerea părinților acasă. Dar aceștia nu se lasă înduplecați nici atunci cînd sînt invocați prin ritualuri magice, pagine. Părăsiți, copiii se alină cu amintirile vagi ale unei vieți normale de familie, imitînd, înainte de vreme, gesturile adulților. Cristina povestește despre cruzime și tandrețe, despre durere și mîngîiere, disperare și speranță – despre țara copiilor maturi, ale căror glasuri nu sînt ascultate de nimeni.
Acest roman pune sare pe rană. Este drama neamului nostru chinuit, nevoit să-și lase copiii acasă pentru a pleca “la bani lungi”. Liliana Corobca taie în carne vie, atât de mult adevăr și tragism într-o cărțulie de doar 200 de pagini.
Aici veți descoperi tristețea satului nostru, îmbătrînit. Sat în care de la fiecare casă tinerii sunt plecați peste hotare. Și toți pleacă doar pe un an-doi. Sun acele veșnice minciuni pe care și le spun toți cei plecați. Toți cred că un an-doi rezolvă toate problemele și pleacă, iar acel an-doi nu se mai termină.
Sat ale cărui 
familii sunt dezmembrate și se reîntregesc doar de sărbători, mai exact de Crăciun și Paște.
Numai dacă stați pe continente diferite, sunteți soț și soție exemplară, cu trei copii. Aproape o familie model, în special de Crăciun și de Paște.
Și în sfârșit este acel sat în care rămân doar bătrânii și copiii. Copii care adorm plângând și sughiță prin somn. Copii care al căror vis este mereu acelaș: întoarcerea părinților acasă.
Suntem niște copii ofiliți, uscați de dor. Ca albia râului fără apă. Suntem îmbătrâniți de atâta așteptare responsabilă și matură și redevenim copii când vine mama.
Tinerii pleacă… Unele femei lucrează în străinătate în calitate de dădacă, iar copiii lor stau acasă cu bunicii sau se cresc unii pe alții. Alte femei îngrijesc de bătrâni străini, în timp ce proprii părinți mor în singurătate. Unii bărbați construiesc case și clădiri cu multe etaje, în timp ce casa din sătucul lor se dărâmă. Lista poate fi continuată la nesfârșit.
Nu este o carte în care să căutați intrigă și acțiune. Este mai curând un adevăr rostit direct și tranșant. Sunt sigură că au existat multe “Cristine“ de doisprezece ani care au devenit mame ale fraților mai mici atunci când părinții au plecat “după bani”.
Recomand, pentru un duș rece!
Alte recenzii de la Liliana Corobca:
