Citate de Mihai Eminescu

Descoperă colecția noastră de citate de Mihai Eminescu, poetul național al României, care te va ajuta să vezi dincolo de figura consacrată și să înțelegi profunzimea și geniul său literar. Eminescu, cunoscut pentru poezia sa lirică ce explorează teme universale precum iubirea, natura, dorul și existențialismul, este adesea considerat un titan al literaturii române. Această colecție îți va oferi o perspectivă unică asupra modului în care Mihai Eminescu a reușit să împletească cu măiestrie sensibilitatea emoțională cu întrebări filozofice profunde, reflectând asupra condiției umane și a societății în care a trăit. Prin cuvintele sale atemporale, Mihai Eminescu te invită într-un univers poetic unde frumusețea limbajului se întâlnește cu complexitatea gândirii, oferindu-ți șansa de a descoperi straturile ascunse ale operei sale și de a aprecia de ce este considerat un geniu al literaturii române și universale. Această colecție este un punct de plecare spre o călătorie fascinantă în inima poeziei românești, îmbogățindu-ți înțelegerea și aprecierea pentru una dintre cele mai remarcabile figuri literare.

Citate de Mihai Eminescu:

1. Un om înțelept cunoaște pe un nerod,căci nerod a fost fiecare în viața-i;dar un nerod nu recunoaște un înțelept,căci n-a fost niciodată înțelept.
2. Fiecare lucru poartă în sine însuși măsura sa.
3. Toate numirile în funcţiuni nu se fac după merit, ci după cum ordonă deputaţii, care, la rândul lor, atârnă de comitetele de politicieni de profesie, formate în fiece centru de judeţ. Aceste comitete îşi împart toate în familie. Ele creează, din banii judeţelor, burse pentru copiii patrioţilor trimişi în străinătate să numere pietrele de pe bulevarde, ele decid a se face drumuri judeţene pe unde patrioţii au câte un petec de moşie, încât toată munca publică, fie sub forma de contribuţie, fie sub cea de prestaţiune, se scurge, direct ori indirect, în buzunarul unui patriot.
4. Fără eu nu există Dumnezeu, fără ochi nu e lumină, fără auz nu e cântec. Ochiul e lumina, auzul e cântecul, eu e Dumnezeu. Naţiunea mea e lumea.
5. Un popor imoral e fizic nesănătos sau degenerat.
6. În om e un șir nesfârșit de oameni.
7. Popor românesc, mari învăţături îţi dă ţie această întâmplare! Dacă fii tăi ar fi fost uniţi totdeauna atunci şi pământul tău strămoşesc rămânea unul şi nedespărţit. Dar veacuri de dezbinare neîntreruptă te-au dus la slăbiciune, te-au dus să-ţi vezi ruşinea cu ochii!
8. De aproape două mii de ani ni se predică să ne iubim, iar noi ne sfâşiem…
9. În vremea veche, pe când oamenii, cum sunt ei azi, nu erau decât în germenii viitorului, pe când Dumnezeu călca încă cu picioarele sale sfinte pietroasele pustii ale pământului, — în vremea veche trăia un împărat întunecat şi gânditor ca miază-noaptea şi avea o împărăteasă tânără şi zâmbitoare ca miezul luminos al zilei.
10. Ca să-ţi dai seama de nivelul culturii generale a unei naţii, trebuie să vezi ce idoli are.
11. A rosti numele Basarabia e una cu a protesta contra dominaţiei ruseşti. Numele „Basarab” şi „Basarabeni” există cu mult înaintea vremii în care acest pământ devenise românesc; acest nume singur este o istorie întreagă.
12. Oriunde e teren pentru neagra speculaţie, evreul e acasă, iar vaietele şi plângerile contra persecuţiei sunt mofturi care să acopere de mai înainte modul neomenos în care sug pe cei pe care au căzut ca lăcusta.
13. A te tăvăli pe jos de râs este o expresie foarte adevărată. Cine râde din toată inima, aceluia-i vine gustul să se tăvălească pe jos.
14. Spuneți-mi despre dânsa tot răul din lume, de vreți să-nnebunesc, că-i hetera, că-i monstru, că-i satan… o iubesc.
15. Rău şi ură dacă nu sunt, nu este istorie.
16. E în zadar să vorbești celui care nu vrea să te asculte.
17. Nu cumva îndărătul vieţii e un regizor a cărui existenţă n-o putem explica?
18. Nu noi suntem stăpânii limbei, ci limba e stăpâna noastră.
19. Antitezele sunt viaţa.
20. Ah! Cine ar mai vrea să trăiască când i s-ar spune de mic încă în loc de poveşti faptul că nu se minte în şcoală, în biserică, în stat, că intrăm într-o lume de dreptate, de iubire, de sfinţenie, pentru a vedea când murim, c-a fost o lume de nedreptate, de ură.
21. Şcoala va fi şcoală când omul va fi om şi statul va fi stat.
22. Eu nu mă supăr deloc de modul cum se reflectă persoana mea în ochii d-tale, căci de la aşa oglindă nici nu mă pot aştepta la alt reflex.
23. Nu explicaţiile ce se dau faptelor, ci faptele însele sunt adevărul.
24. Inima foarte caldă şi minte foarte rece se cer de la un patriot.
25. Aici, în hotarele strâmte ale ţării româneşti, trebuie să se adune capitalul de cultură, din care să se împrumute fraţii noştri de prin ţările de primprejur dimpreună cu celelalte popoare mai înapoiate decât noi.
26. Dacă o generaţie poate avea un merit, e acela de a fi un credincios adept al istoriei, de a pune sarcinile impuse cu necesitate pe locul pe care îl ocupă în înlănţuirea timpilor.
27. Citește! Citind mereu, creierul tău va deveni un laborator de idei și imagini din, care vei întocmi înțelesul și filosofia vieții.
28. Trebuie să fim un stat de cultură la gurile Dunării; aceasta e singura misiune a statului român şi oricine ar voi să ne risipească puterile spre alt scop, pune în joc viitorul urmaşilor şi calcă în picioare roadele muncii străbunilor noştri.
29. Nu există oameni mai neînduplecaţi şi mai duri decât cei preocupaţi într-una de nefericirea lor.
30. Fiti fericiti, Atat de fericiti cat viata toata; Un chin s-aveti: De-a nu muri deodata.
31. Înţelepciunea populară este mai preţioasă decât aurul.
32. A exista înseamnă a suferi.
33. Dacă lumea ar trebui să piară și eu aș putea să o scap printr-o minciună, eu n-aș spune-o, ci aș lăsa lumea să piară.
34. Justiţia subordonată politicului a devenit o ficţiune.
35. Copilului nu aur, nu mătase, nu viaţă bună, ci iubire îi trebuie.
36. Neavând curajul vieţii, neavând o rază de senin în suflet, am îndrăznit cu toate astea a te iubi, am pus dorinţa de a fi a mea peste orice consideraţii şi peste orice cuvinte de cruţare aş fi vrut.
37. Dacă lumea este un vis, de ce n-am putea să coordonăm şirul fenomenelor sale cum voim noi?
38. Nu contestăm, de asemenea, că averile s-au înmulţit în România, numai că nu în mâinile românilor; nu contestăm că există multe palate şi zidiri mari în oraşele noastre – numai că nu ale indigenilor.
39. Oamenii nu se deosebesc atât prin ceea ce zic, cât prin ceea ce fac.
40. Tinereţea şi sărăcia sunt doi duşmani neîmpăcaţi. Manierele, arta de a vorbi şi încânta, toate acestea sunt străine omului care-a trăit între oameni comuni şi care-a fost sărac.
41. Căci moarte nu există, și ce numești tu moarte, E-o viață altfel scrisă în sfânta firii carte.
42. Viclenia e un semn de slăbiciune, căci mintea omenească veritabilă stă în raport direct cu capacitatea de a pricepe în mod dezinteresat un adevăr. Învingătorul momentan nu este totdeauna cel definitiv.
43. Contrazi-te singur şi vei găsi pace.
44. Cel mai mare păcat al omului este frica, spaima de a privi în faţă şi a recunoaşte adevărul.
45. Toate au trecut pe lume, numai răul a rămas.
46. Adevărul este stăpânul nostru, nu noi stăpânim adevărul.
47. Un împărat puternic avea o fată atât de frumoasă, că, de când era copilă, veneau să o vadă oamenii din apropiere şi din depărtări. Şi cine avea vreo durere era uşurat, cine era bolnav se însănătoşea, privind la fata cea frumoasă.
48. Constanţa este un mic orăşel, dar îndestul de frumos. Viaţa e cam scumpă aici. Casele au oarecare eleganţă, căci clădirile sunt din piatră pătrată. O terasă pe ţărmul înalt dă o frumoasă privelişte pe întinderea mării… Şed într-o mansardă şi privirea mi-e deschisă din două părţi asupra mării, pe care aş vrea să plutesc cu tine. Te sărut dulce, draga mea Veronica, şi rămân al tău. La anul să ştii că venim amândoi aici.
49. Aruncaţi din întâmplare la răspântia unde se ating cele trei lumi deosebite şi mai mult ori mai puţin învrăjbite, lumea modernă, cea musulmană şi cea muscălească, românii chiar în virtutea originei lor, sunt meniţi a reprezenta interesele ideilor moderne şi a fi un stat de cultură deosebită, în care trei lumi se întâlnesc şi se împacă.
50. Azi, adeseori femeia, ca și lumea, e o școală.
51. Cârciumile sunt localuri de îndobitocire şi de prostituţie sufletească.
52. Echilibrul în stat e ca sănătatea în corp.
53. Oamenii se împart în două categorii: unii caută toată viața și nu găsesc, alții găsesc și nu sunt mulțumiți.
54. Orice cugetare generoasă, orice descoperire mare purcede de la inimă și apelează la inimă.
55. Limba este însăşi floarea sufletului etnic al românimii.
56. Fiecare popor şi fiecare epocă stă pe umerii vremilor trecute.
57. Ştiinţă poate câştiga oricine voieşte, judecată nu.
58. A nu iubi nu e nimica, a nu putea iubi e grozav.
59. După bucurie nemăsurată vine neapărat întristarea. Bucuria face sângele să fiarbă, și această produce o simțire neplăcută și dureroasă care trebuie să nască întristarea. Cine-i accesibil de patimi puternice, știe că-n mijlocul bucuriei mari se amestecă un fel de rea-dispunere. Același lucru se întâmplă la toate pasiunile vehemente. Leacul: moderația – cine poate.
60. Oameni care au comis crime grave rămân somităţi, se plimbă pe stradă, ocupă funcţiuni înalte, în loc de a-şi petrece viaţa la puşcărie.
61. Câţi oameni sunt într-un singur om? Tot atâţia câte stele sunt cuprinse într-o picătură de rouă sub cerul cel limpede al nopţii.
62. Fata era de acea dulceaţă vânătă albă ca şi marmura în umbră, cam trasă a fi uscată şi ochii tăiaţi în forma migdalei erau de acea intensă voluptate pe care o are catifeua.
63. Fiecare frumuseţe este cristalizarea suferinţelor universului.
64. Pasiunile înjosesc, pasiunea înalță.
65. Fiecare om e o întrebare pusă din nou spiritului Universului.
66. Secretul vieţii lungi a unui stat este păstrarea ierarhiei meritului.
67. Patriotismul nu este numai iubirea pământului în care te-ai născut ci, mai ales, iubirea trecutului, fără de care nu există iubire de ţară.
68. Visul unei umbre şi umbra unui vis.
69. De-ar fi-n lume numai mâţe – tot poet aş fi?
70. Am înţeles că un om poate avea totul neavând nimic şi nimic având totul.
71. Răul esențial care amenință vitalitatea poporului nostru este demagogia.
72. Educaţiunea e cultura caracterului, cultura e educaţiunea minţii.
73. Menirea vieţii tale e să te cauţi pe tine însuţi.
74. Poporul românesc, deşi destul de numeros pe faţa pământului, a rămas în urmă economiceşte şi în cultură, deci nu putea să întreprinză lupta pentru existenţă decât sub scutul unui rol istoric recunoscut de Europa şi congruent cu interesele ei.
75. Uitasem insa ca tot ce nu e posibil obiectiv e cu putinta in mintea noastra si ca, in urma, toate cate vedem, auzim, cugetam, judecam nu sunt decat creatiuni prea arbitrare a propriei noastre subiectivitati, iar nu lucruri reale. Viata-i vis. (Mihai Eminescu in Geniu Pustiu)
76. Ceea ce pentru noi este un adevăr absolut, e numai rezultatul (poate relativ) de cultură a vremilor trecute.
77. Nu, dreptatea nu-i nimic fără putere.
78. Dar vei fi băgat de samă o împrejurare: cartea mea, citind-o în şir, rămâne neînţeleasă… dar orideunde-i începe, răsfoind tot la a şaptea filă, o limpezime dumnezeiască e în fiecare şir.
79. Peste tot aceeaşi idee: să dau străinilor ce-mi cer; cât pentru români puţin îmi pasă!
80. Lumina nu se aprinde decât pentru cei ce văd, nu pentru orbi.
81. Proştii se însoară totdeauna, nebunii câteodată, înţeleptul nicicând.
82. Trădătorii devin oameni mari şi respectaţi, bârfitorii de cafenele – literatori, ignoranţii şi proştii – administratori ai statului român.
83. Nu voi iubi niciodată altă femeie şi tu rămâi în mintea mea şi în sufletul meu ceea ce ai fost totdeauna: visul de aur al vieţii mele, singura mea aspiraţie, şi viaţa cu tine, singura mea speranţă.
84. Toată lumea crede în dragoste, însă unii se întreabă dacă ea există cu adevărat.
85. Inteligenţa este putinţa de a vedea şi reproduce obiectiv cele ce există şi se întâmplă.
86. Pentru lucrătorii statului onoarea, pentru soldaţi gloria, pentru principi strălucirea, pentru învăţaţi renumele, pentru proşti cerul, şi astfel o generaţie înşeală pe cealaltă prin acest „advocatus diaboli” moştenit.
87. Stejarul crește numai unde-i pământul bun, buruienile cresc pretutindeni.
88. Lumea-i visul sufletului nostru. Nu există nici timp, nici spaţiu – ele sunt numai în sufletul nostru.
89. Lumea-i cum este şi ca dânsa suntem noi.
90. Moravurile fără legi pot totul, legea fără moravuri, aproape nimic.
91. Dumnezeu nu e în cer, nu-i pe pământ; Dumnezeu e în inima noastră.
92. Libertatea adevărată e un sentiment aproape religios.
93. Fără muncă nu există bunăstare, fără adevăr nu există cultură.
94. Geniul, în zdreanță sau în veșminte aurite, tot geniu rămâne.
95. Basarabia este numele medieval al Ţărei Româneşti şi vine de la numele dinastiei Ţărei Româneşti, a Basarabilor.
96. Dorinţele şi aspiraţiile oricărui individ omenesc sunt nemărginite, încât funcţiunea principală a vieţii, a inimei sale este nu realizarea unei dorinţi ci dorinţa, voinţa ca atare.
97. În jurul acestui instinct se învârtește viața omenirei… Mâncare și reproducere, reproducere și mâncare!
98. De la Roma venim, din Dacia traiană.
99. De departe se vedeau munţii mei natali, uriaşi bătrâni cu frunţile de piatră spărgând norii.
100. Când iubirea este, și ea este numai când e reciprocă absolută, va să zică universală; când iubirea e, aceasta e cu neputință și de e cu neputință, ea nu e decât cauza unei iubiri preînnoite și mai adânci înca de cum fusese-nainte.
101. Măsurariul civilizaţiunii unui popor în ziua de azi e: o limbă sonoră şi aptă de a exprima prin sunete noţiuni, prin şir şi accent logic cugete, prin accent etic sentimente.
102. Adevărul e stăpânul nostru, nu noi stăpânim adevărul.
103. A aştepta să culegi altceva dintr-un pământ decât ceea ce a fost semănat în el, ar fi copilărie.
104. Legile unui popor, drepturile sale, nu purced decât din el însuşi.
105. Eu nu pot să nu te iubesc. Tu nu ştii de ce, şi nu ţi-o pot spune, şi cu toate astea chipul tău, umbra ce-ai aruncat-o pe pânza gândurilor mele este singura fericire ce am avut-o în lume.
106. Nivelul culturii generale a naţiei nu-l poate ridica nimeni cu umărul, timpul şi munca umplu neajunsurile.
107. Sărac e cel ce se simte sărac, căruia îi trebuie neapărat mai mult decât are.
108. Nu e adevărat că există un trecut – consecutivitatea e în cugetarea noastră – cauzele fenomenelor, consecutive pentru noi, aceleași întotdeauna, există și lucrează mereu.
109. Sufletul călătoreşte din veac în veac, acelaşi suflet, numai că moartea-l face să uite că a mai trăit.
110. Ocazia e iute la fugă şi leneşă la întors.
111. Toate dispozițiile câte ating viața juridică și economică a nației trebuie să rezulte, înainte de toate, din suprema lege a conservării naționalității, cu orice mijloc și pe orice cale, chiar dacă mijlocul și calea n-ar fi conforme cu civilizația și umanitarismul care azi formează masca si pretextul cu care Apusul se luptă cu toate civilizațiile rămase îndărăt sau eterogene.
112. Natura poporului, instinctele şi înclinările lui moştenite, geniul lui, care, adesea, neconstiut, urmăreşte o idee pe când ţese la războiul vremii, acestea să fie determinante în viaţa unui stat, nu maimuţărirea legilor şi obiceielor străine.
113. Nebunii lui Shakespeare sunt adevăraţi înţelepţi.
114. Nu risipi partea cea mai bună a vieţii şi a inimei d-tale pentru un om care nu e vrednic să-ţi ridice praful urmelor şi crede-mă odată în viaţă când îţi spun marele adevăr, că cel ce nu e-n stare a se iubi pe sine, nu e-n stare a iubi pe nimenea.
115. Muzica are puterea de a ne apropia de esenţa lucrurilor şi de a atinge mai mult rădăcina fiinţei umane.
116. Poți avea totul fără să ai nimic și poți să nu ai nimic având totul.
117. A sili pe un popor să înveţe altă limbă însemnează a-l tâmpi, a-l face intelectual inept, deci şi economic şi politic inept.
118. Cu cât e mai cult, cu atâta-i mai nenorocit.
119. Viaţa noastră e o cădere perpetuă.
120. Ieri am primit ultima ta scrisoare şi alaltăieri penultima. Iartă-mi gelozia şi explic-o prin depărtarea în care suntem unul de altul şi prin dispoziţia posomorâtă în care am rămas fără tine. De aceea, mi se şi urăşte o casă de unde plec dimineaţa şi nu vin decât spre seară pe la 6, 7 obosit şi fără dispoziţie de lucru sau de citiri.
121. Civilizaţia noastră se-ncepe oarecum din nou şi din fundament cu orice generaţie nouă, care dacă nu e silită a repeta anevoioase cercetări, făcute de părinţi, totuşi trebuie să-şi câştige prin propria memorie şi judecată cunoştinţele lor.
122. Ţara este rodul a zeci de generaţii şi aparţine altor zeci de generaţii care vor veni. Blândeţea caracteristică a poporului românesc dovedeşte că în trecut el a trăit economiceşte mulţămit, c-a avut ce-i trebuia.
123. Arta de a guverna în România este sinonimă cu arta de a amăgi poporul, de a-l cloroformiza cu utopii demagogice.
124. Ştiinţele nu sunt decât ochii muncii.
125. Pe când iubirea, de orice fel ar fi ea, luminează viaţa şi-i îndulceşte, ura o-ntunecă, o umple de amărăciune şi-o face nesuferită.
126. Cand te lauda lumea, asculta-o,numai lauda ce ti-o aduci tu singur n-o asculta. Vei vedea ce frumos se reduc laudele lumii la nimic si cum inveti a pretui exact valoarea propriilor tale acte.
127. Ce e amorul? E un lung prilej pentru durere.
128. Ți-ar plăcea și 12 curiozități despre Mihai Eminescu.
129. Moralitatea este pentru suflete identică cu sănătatea pentru trup!
130. Tu ai fost şi eşti viaţa mea, cu tine s-a început şi s-a încheiat şi dacă nu trăiesc pentru a gândi măcar la tine, nu am la ce trăi.
131. E vis al nefiinţei universul cel himeric.
132. De-ai fi aici, te-aş pupa! Dar aşa să pup în vânt? Căci tu eşti începutul şi sfârşitul vieţii mele, cu tine se-ncepe şi se-ncheie gândul meu.
133. În aceste atome de spațiu și timp, cât infinit!
134. Toate sunt mărginite, durerea nu…
135. Fără îndoială există talente individuale, dar ele trebuie să intre cu rădăcinile în pământul şi modul de-a fi al poporului lor, pentru a produce ceva permanent.
136. Dacă nu pricepem ceva, să zicem mai bine că nu pricepem decât să-i dăm o explicație falsă.
137. Între caracter şi inteligenţă n-ar trebui să existe alegere…
138. Un amor care se sfârşeşte cu amiciţie, nu a fost amor.
139. Pentru cel ce înțelege, un țânțar sună ca o trâmbiță, iar pentru cel ce nu înțelege, tobele și surlele sunt în zadar; și, în orice caz, lumina nu se aprinde decât pentru cei ce văd, nu pentru orbi.
140. Copiii români sunt încărcaţi cu materii atât de multe şi atât de diverse, încât nici profesorii, nici şcolarii nu se pot orienta în capetele lor. Aceşti copii nu învaţă nimic, pentru că memoria nu păstrează nimic nepriceput, nerumegat, unde interesul viu şi judecata copilului n-au jucat nici un rol. Singurul efect al încărcării memoriei cu lucruri pe care nu le poate mistui e sila şi scârba copilului de carte. La acest rezultat au ajuns aproape toate şcoalele la noi. Vezi tineri care au învăţat latineşte, greceşte, istoria universală, logică şi psihologie, ştiinţe naturale, geografie în toate clasele, drept administrativ, economie politică, au trecut bacalaureatul şi… cu toate astea, nu ştiu a scrie o frază corectă, iar a doua zi după ce au părăsit şcoala au uitat tot…
141. În orice om-o lume întreagă îşi face încercare!
142. În fapt lumea-i visul sufletului nostru. Nu există nici timp, nici spaţiu – ele sunt numai în sufletul nostru. Trecut şi viitor e în sufletul meu, ca pădurea într-un sâmbure de ghindă, şi infinitul asemenea, ca reflectarea cerului înstelat într-un strop de rouă.
143. S-au zidit fara indoiala multe palate in Bucuresti, s-a inmultit numarul acelora care traiesc numai in capitala sau numai in strainatate; tara munceste inzecit pentru a intretine absenteismul si luxul, precum si patura numeroasa de oameni care si-au făcut din politica o profesie lucrativa.
144. Maghiarul este un adversar comic.
145. Ideea valorii este foarte relativa,caci fiecare o masoara dupa interesul sau.
146. Lumea pretinde a şti multe în privirea aceasta şi dac-am crede opinia publică îndreptăţită a cita, fără probe suficiente, nume şi sume, sume plătite de cămătari şi nume de celebrităţi patriotice, le-am înregistra şi noi. Ceva totuşi trebuie să fie la mijloc, căci „de unde nu e foc fum nu iese”.
147. Istoria omenirii este desfăşurarea cugetării lui Dumnezeu. Nu se mişcă un fir de păr din capul nostru fără ştirea lui Dumnezeu.
148. Timpul e moarte, spaţiul e luptă şi mişcarea e suferinţă.
149. Ținta noastră a fost totdeauna conservarea elementului național.
150. Cu gazetele din timpul nostru se poate într-adevăr ca cineva, sculându-se sănătos dimineaţă, să-şi afle necrologul pe pagina întâi.
151. Nu există nimica în lume ce n-ar trebui să fie cum e!
152. Atingerea absolutului e fericirea supremă, iubirea împlinită e doar o treaptă spre fericire.
153. Dreptul este echilibrul voinţelor umane.
154. Fiecare [om] e o întrebare pusă din nou spiritului Universului.
155. Poate că povestea este partea cea mai frumoasă a vieţii omeneşti… cu poveşti ne leagănă lumea, cu poveşti ne adoarme… Ne trezim şi murim cu ele.
156. Caracterul însă al unei școli bune este ca elevul să învețe în ea mai mult decât i se predă, mai mult decât știe însuși profesorul.
157. Am voi să credem că Occidentul întreg va înţelege, în sfârşit, că la Dunăre, interesele României sunt ale Occidentului însuşi.
158. Prietenia e transformare a iubirii, ea nu depinde de sex, de aceea e mai pură.
159. Orice „este” are o raţiune de a fi.
160. Oamenii se-mpart în două: unii caută şi nu găsesc, alţii găsesc şi nu-s mulţămiţi.
161. În ţara noastră este de ajuns dacă se asigură înaintarea meritului şi a muncii; e destul atâta, şi numai pentru asta se cere reorganizare socială.
162. Limba este măsurariul civilizaţiunii unui popor.
163. Munca unui om se poate plati. Caracterul, munca lui, nicicand.
164. Sau țara aceasta să fie în adevăr românească, sau nici nu merită să fie.
165. Umanitatea începe în noi odată cu dezinteresul.
166. Mita e-n stare să pătrundă orişiunde în ţara aceasta, pentru mită capetele cele maide sus ale administraţiei vând sângele şi averea unei generaţii.
167. Intre caractere si inteligente n-ar trebui sa existe alegere. Inteligentele se gasesc foarte adesea,caracterul foarte rar.
168. Greşelile politicianului sunt crime, căci în urma lor suferă milioane de oameni nevinovaţi, se împiedică dezvoltarea unei ţări întregi şi se împiedică, pentru zeci de ani înainte, viitorul ei.
169. Dar îl veţi numi Absolut, dar îl veţi numi Infinit, deci Unul-Unul rămâne pururea.
170. Cu sabia n-a fost luată însă nici Bucovina de austriaci, nici Basarabia de ruşi, ci prin fraudă.
171. A iubi? A avea vreme de pierdut. Cine n-are vreme nu iubeşte.
172. Cine preferă fete femeilor e ca acel ce preferă pe ucenici maestrului.
173. Ceea ce istoria nici unui popor din lume n-a scuzat vreodată e laşitatea.
174. Om se spirit e acela care-n fundul inimii lui râde de toţi şi de toate. Om de geniu e acela care râde de el însuşi. De aceea un geniu nu poate fi rău, pe când un om de spirit e totdeauna rău.
175. Poezia – trandafirul ce creşte în potir de aur, sufletul frumos.
176. Geniul n-are moarte, dar nici noroc.
177. nu e lume priceputa, dar nici minte sa o priceapa.
178. Naţiunea noastră, neamul nevoii.
179. Dragostea este un vis şi o părere, o haină strălucită aşezată peste durere.
180. Cele mai înţelepte planuri nencoronate de succes se numesc nerozii.
181. Totul ia timp… și timpul ia tot.
182. Omul are atâta libertate şi egalitate pe câtă avere are. Iar cel sărac e totdeauna sclav.
183. Egalitatea nu există decât în matematică.
184. Adevărul este crud, dar numai el foloseşte.
185. Cine nu minte niciodată e natura.
186. Nici un om nu se întăreşte citind un tratat de gimnastică, ci făcând exerciţii; nici un om nu învaţă a judeca citind judecăţile gata scrise de alţii, ci judecând singur şi dându-şi seama de natura lucrurilor.
187. Presiunea înjoseşte, pasiunea înalţă.
188. O gândire este un act, un cutremur al nervilor. Cu cât nervii se cutremură mai bine, mai liber, cu atât cugetarea e mai clară.
189. Peste tot credinţele vechi mor, un materialism brutal le ia locul, cultura secolului, mână-n mână cu sărăcia claselor lucrătoare, ameninţă toată clădirea măreaţă a civilizaţiei creştine. Shakespeare cedează bufoneriilor şi dramelor de incest şi adulteriu, cancanul alungă pe Beethoven, ideile mari asfinţesc, zeii mor.
190. Lumea e un vis – un vis searbăd, de motan.
191. În adâncurile sufletului coborându-ne, am putea trăi aievea în trecut şi am putea locui lumea stelelor şi a soarelui.
192. Mulţi lucrează, dar puţini gândesc.
193. Nevoia e sofistul cel mai mare de pe pământ.
194. Măsura patriotismului va fi dată de faptele pe care vom avea ocazia de a împlini în viitor, iar nu de profesarea nimic costisitoare a unor idei, pe care individul şi le alege după plac.
195. Când vedem dar pe „patrioţi” cumulând câte 5-6 însărcinări publice asupra lor, putem fi de mai înainte siguri că nu-şi îndeplinesc nici una cum se cade.
196. Unul e toti precum una e toate, de deasupra tuturora se ridica cine poate.
197. Stejarul nu creşte pretutindenea; buruienile, în tot locul.
198. Viitorul a-l cunoaşte, te întoarce spre trecut.
199. Statul a devenit, din partea unei societăți de esploatare, obiectul unei spoliațiuni continue și acești oameni nu urcă scările ierarhiei sociale prin muncă și merit, ci prin abuzul culpabil al puterii politice, câștigate prin frustrarea statului cu sume însemnate.
200. Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor cum soarele soarbe un nour de aur din marea de amar.
201. Nenorocirea este cel mai bun dascăl; îşi are metoda ei proprie, dar greş nu dă.
202. Dă-mă uitării precum te-am mai rugat, căci numai uitarea face viaţa suportabilă.

Cunoști și alte citate de Mihai Eminescu sau ai unul preferat?

Lasă-ne un comentariu mai jos și ne va face plăcere să îl citim. Nu uita să dai mai departe articolul acesta ca să descopere și prietenii tăi omul din spatele marelui poet național, Mihai Eminescu.