Vă invit să descoperiți o carte care scoate în evidență un adevăr dur: chiar dacă trăim în era inteligenței artificiale și a nanotehnologiei, mulți oameni încă nu au învățat să-și controleze instinctele animale. O carte plină de durere, suferință, de răni care vor rămâne mereu deschise. Există lucruri ireversibile și greșeli care nu pot fi reparate. Un copil sau matur trecut prin viol și abuz sexual nu va mai fi la fel, din păcate.
Această culegere de povestiri, conține mărturii ale victimelor violului. Protagoniștii acestei cărți sunt oameni din Caucaz, în mare parte femei, care au fost supuși abuzului sexual. Cartea nu are pretenții de capodoperă sau creație literară, după cum afirmă și autoarea. Sunt vocile celor care au suferit de pe urma acestei umilințe și au hotărât să nu tacă. Sunt mărturii în stare brută care ne sensibilizează și ne face să ne întrebăm “cum e posibil să mai existe aceste barbarii în această eră?” Am apreciat faptul că autoarea a inclus și analiza psihologului la sfărșitul destăinuirilor.
Problema cea mai stringentă care apare în contextul violurilor este faptul că de multe ori se încearcă învinuirea victimei prin replici “nu trebuia să iasă noaptea”, “nu trebuia să meargă prin locul cel mai retras”, “nu s-a îmbrăcat adecvat”, “singură l-a provocat”, etc. Asemenea replici nu fac decât să încurajeze aceste acte de barbarism. Ori, problema nu constă în victimă. Când vine vorba de viol, mereu se accentuează învățarea femeilor/copiilor cum să se protejeze de abuz, când evidența ar trebui fi pe educarea bărbaților, să nu violeze. Până a ajunge la “efect”, trebuie să ne ocupăm de “cauză”.
După cum este lesne de intuit statistici exacte cu privire la viol sunt dificil de obținut. Cel mai mare impediment îl constituie faptul că majoritatea victimelor violenței sexuale aleg să nu o raporteze. Există multe motive posibile pentru această decizie: jena, rușinea victimei, teama de represalii din partea violatorului, chiar teama de cum va reacționa propria familie a victimei. De asemenea, în multe țări există o mare lacună la nivel legal. Legile multor țări împotriva agresiunii sexuale sunt insuficiente, inconsecvente sau nu sunt aplicate în mod regulat. Acest fapt convinge victima că implicarea forțelor de ordine nu va face bine, însă, în multe cazuri, ar înrăutăți lucrurile.
Indiferent de motivul tăcerii unei victime, efectul este că violul este extrem de subraportat în multe țări. Se estimează că aproximativ 35% dintre femeile din întreaga lume au suferit hărțuire sexuală de-a lungul vieții. Cu toate acestea, în majoritatea țărilor cu date disponibile despre viol, mai puțin de 40% dintre aceste femei caută ajutor și mai puțin de 10% caută asistență de la forțele de ordine. Drept urmare, majoritatea violatorilor scapă de pedeapsă. În SUA, de exemplu, se estimează că doar 9% dintre violatori sunt urmăriți penal și doar 3% petrec timp în închisoare. 97% dintre violatori merg liberi.
Situația este cu mult mai gravă în țările musulmane. Acolo unde frica, rușinea și așa-numita “onoare” este mai presus decât instinctul de autoconservare. Făcând câteva cercetări în privința statisticilor violurilor în aceste țări am observat că rata este foarte mică, iar unele țări nici măcar nu furnizează asemenea date.
Lumea a încetat să existe doar pentru tine. Pentru ceilalți ea continuă să existe. Răsăritul este la fel de minunat. Chiar și nefericirea ta, suferința ta, durerea ta nu-l vor întrista.
Nu tăcea! Prin tăcerea ta nu faci decât să permiți violatorului să-și continue fărădelegile. Prin tăcerea ta contribui la creșterea numărului de victime. Acesta este mesajul de bază al cărții.
Dar și – fiți atenți la copiii voștri. Acordați-le siguranță și încredere. Observați schimbările care apar în comportamentul copiilor. Susțineți trăirile și grijile copiilor. Fiți-le alături atunci când au nevoie de voi. Nu educați violatori.
Alte recenzii de la Mariam Alieva:
