Privesc șervețelul din fața mea. Se spune că toate lucrurile mărețe au începuturi minuscule. Câte șervețele precum cel din fața mea au fost fundația pe care s‑au construit lucruri care au schimbat lumea în care trăim? Câte idei mărețe au fost destul de simple încât să poată fi cuprinse între cele patru margini ale unui șervețel?
Debutăm cu pași mici, chiar nesiguri în viață. Treptat, căpătăm mai multă forță. Mai multă încredere în noi înșine. Nu ne mai legănăm când mergem, nu mai cădem așa des. Ne este mai ușor să ne ridicăm. Ne place să deținem controlul propriului corp. Și să ne menținem echilibrul. Și astfel, încetul cu încetul, devenim oameni mari care vor să facă lucruri mărețe. Ne extindem, așadar, de la un simplu șervețel, la un top de coli. Și construim lucruri frumoase.
Acesta este și cazul autorului Cosmin Leucuța care, pornind de la niște întâmplări aparent banale, pe care le întâlnim zi de zi, pe care uneori le blamăm, iar pe care alteori le ridicăm în slăvi, a reușit să creeze o carte care te cucerește încă de la început și care nu îți mai dă drumul până când nu ajungi la ultima pagină. O carte care îți face cunoștință cu diverse tipologii de personaje, care, de regulă, îți însoțesc parcursul existențial. Persoane care împrumută bani și uită să îi mai restituie sau, din contră, întârzie restituirea lor sau care nu se mai satură să apeleze la tine. Oameni care bârfesc moartea altora. Prieteni care trec prin diverse probleme. Bărbați neînțeleși. Femei obsedate de cântar…
De ce ești supărată?
— Căcat, iară modifică ăștia legea! Țară de căcat! Trebuie să plec de aici cât mai repede posibil! Dumnezeii mamii lor!
— Eh, nu mai dramatiza atâta! Nici afară nu o să fie mai bine.
— Pariem? Mă atacă Nicoleta.
— Prefer să fiu șef în Iad, decât slugă‑n Rai, dacă înțelegi ce vreau
să zic.
Pufnește și zice:
— Poți să te ferești de dracu’, în final tot pune el șaua pe tine.
…Și nu doar atât…
…Aparate care se încăpățânează să mai funcționeze. Întâlniri mai mult sau mai puțin ratate. Schimbări. Schimburi interesante de replici. Nevoia de a avea dreptate. Așteptări. Întârzieri. Birocrație. Liniște. Zgomot. Joacă. Sentimente. Tăcere…
— E ciudat, dar chiar mă bucur pentru voi!
— De ce nu ai face‑o?, râd eu.
— Știi tu, zice ea și se încruntă pentru o clipă. Când e nunta?
— La anul.
— Înțeleg. O iubești?
Chibzuiesc câteva clipe, apoi spun:
— Gurile rele zic că da.
…Și…Cocuța, un personaj tare drag mie, care te întâmpină încă de la începutul primului capitol. Dar nu, nu am de gând să îți spun mai multe, căci tare mi-ar plăcea să faci tu însuți cunoștință cu ea.
Nu te voi mai ține în suspans! Este vorba despre Numele altora, o culegere de povestiri de câteva pagini, care te vor purta prin diferite episoade ale vieților unor oameni. Atât de bine sunt scrise, că vei ajunge în punctul de a te identifica cu situațiile respective, încât vei uita de numele personajelor și te vei teleporta tu însuți printre cuvintele scrise. Numele altora vor începe să sune atât de cunoscut, încât vei crede că este vorba despre tine, iar nu despre alții.
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE www.cdpl.ro
Alte recenzii de la Cosmin Leucuța:
Daca toata cartea este în nota banala a pasajelor citate, nu cred ca m-ar putea tine cu ceva în suspans! Si mai sunt si suparatoarele virgule de dupa semnul întrebarii. E si în original asa? Ca daca da, e nevoie de reîntoarcerea – cel putin – la corectura. Daca nu la scoala.
Nu e o carte de suspans, recenzia face destul de clară chestia asta. E o carte despre viața de zi cu zi, și încă una foarte bună. Am citit-o. Banalitățile sunt inevitabile, dar asta oferă autenticitate poveștilor. Cât despre virgule după semnul întrebării, nu e ceva neîntâlnit. Stilul de editare variază de la o editură la alta, regulile nu sunt atât de rigide. Oricum, cărți fără greșeli de editare nu am citit. 🙂
„Nu te voi mai ține în suspans!”-propozitia este citata din recenzie. Iar „stilul de editare” îl da limba româna. Nici editura, nici nimeni altcineva. Aici este vorba de „greseli de editare”. Ma opresc pentru ca n-am citit cartea si s-ar putea sa fiu, totusi, în afara subiectului propriu-zis.