Probabil această carte este una dintre acelea la care nu aș fi ajuns dacă nu era propusă la un bookclub.
Coperta și titlul cărții sunt un pic stranii, dar stârnesc curiozitatea. Ai impresia că toată acțiunea romanului se desfășoară într-o noapte, însă nu este așa. De-asemenea te întrebi ce-o fi cu câinele cela mort și ce rol joacă el în această istorie. Însă, citind romanul, realizezi că tema sa este cu mult mai profundă, iar problemele dezbătute aici sunt de o importanță mare.
Personajul central al romanului este Christo
pher, un băiat de 15 ani care suferă de Asperger, o formă de autism. Deși este în stare să memoreze orișice cu ușurință, este bun la matematică, băiatul are o dificultate în înțelegerea oamenilor. Iar atunci când îl găsește pe câinele vecinii omorât, el decide s-o facă pe detectivul și să pornească cercetările pentru găsirea celuia care a ucis câinele. Cele descoperite vor fi cu totul peste așteptările sale, căci odată cu cercetarea făptașului, el va afla detalii din viața sa.
Christopher impresionează încă din primele pagini prin felul său de a vedea lumea din jur, prin inocența sa. Mintea lui strălucită capabilă să dezlege cu ușurință problemele de matematică atrage atenția. Însă, de rând cu acestea, dificultățile de înțelegere și interacționare cu lumea din jur își pun amprenta asupra vieții lui.
Trebuie să menționez că am aflat lucruri noi datorită romanului. Cunoșteam prea puține despre oamenii cu sindromul Asperger. Cred că unul din scopurile autorului a fost să ne sensibilizeze asupra faptului că oamenii au necesități diferite și prin urmare nu toți văd lumea în felul în care o vedem noi.
Și acum, probabil principala problematică dezbătută aici este relația dintre părinții și copiii cu nevoi speciale. Nu sunt în măsură să o judec pe mama care și-a părăsit băiatul. Dar, îl admir pe tată pentru curajul de care a dat dovadă având grijă de el și fiindu-i aproape. Chiar și scena cu câinele mort, deși nedezvoltată de către autor, poate fi explicată prin faptul că toți suntem oameni și ne mai pierdem cu firea, deși din nou ce vină avea sărmanul câine?!
Spre final ar mai fi de adăugat că cartea de față m-a făcut să apreciez mai mult ceea ce am și să mă bucur de micile bucurii ale vieții. Omul societății moderne este învățat să se plângă de tot și de toate și să fie nemulțumit de viața pe care o duce, dorindu-și tot mai multe. Poate că aceasta nu este ceva rău atunci când suntem motivați să atingem noi culmi și aspirații. Însă, nu trebuie să uităm să fim recunoscători pentru ceea ce avem și pentru viața pe care o trăim. Sunt pe lume oameni care și-ar dori să fie în locul nostru.
But most of people are lazy. They never look at everything. They do what is called glancing which is the same word for bumping off something and carrying on in almost the same direction, e.g. when a snooker ball glances off another snooker ball. And the information in their head is really simple.
Alte recenzii de la Mark Haddon:
