Căci ai avut și tu parte de anxietate, de zile în care părți din tine, care nu se văd la radiografie, te-au durut atât de tare, încât n-ai găsit cuvinte să le explici ce simți nici măcar celor care te iubesc.
Fiecare dintre noi are “un schelet în dulap”, unele angoase și anxietăți. Cu toate acestea, de multe ori avem tendința de a-i judeca pe ceilalți după prima impresie lăsată. Și da, în majoritatea cazurilor adevărul este diferit de ceea ce pare a fi la prima vedere. Fiindcă se pare că e mai ușor să-ți duci propria anxietate dacă știi că nici alții nu sunt mai fericiți.
Se întâmplă să uităm principiul umanității care ne îndeamnă că “până a judeca pe cineva, încearcă să-l înțelegi mai întâi”. Empatia ne vine în ajutor în acest context.Cum ne-am deprins deja, și aici Backman ne sensibilizează prin prisma problemelor sociale scoase în evidență. Și aici avem personaje bine conturate care ar putea deveni protagoniștii viitoarelor romane.
Un spărgător de bănci înarmat fuge de la locul faptei și ajunge în mod întâmplator într-o vizionare a unui apartament scos la vânzare. Și pentru că este urmărit de către poliție, ia drept ostatici pe cei șapte oameni aflați la vizionare. Totul se schimbă când ostaticii (aparent oameni nevinovați) încep să-și povestească dramele și păcatele. Când ostaticii sunt eliberați, nici urmă de spărgător, iar mărturiile sunt halucinante. Unde eSte infractorul și ce s-a întâmplat în acel apartament?
Ca și celelalte opere ale autorului, acest roman nu trebuie văzut drept o operă monumentală sau o capodoperă a metaforelor și a construcțiilor complexe. Este mai curând acel tip de lectură menit să ne relaxeaze, acel balsam pe suflet.
Deși efectiv nu am lăsat cartea din mână, totuși o consider cea mai slabă carte de la Backman. Nu mă atacați fanii lui Backman, căci și eu fac parte din gașcă. Am citit și îndrăgit celelalte cinci romane. Dacă încă nu ați făcut cunoștință cu Backman, sfatul meu ar fi să nu începeți cu această carte. Deși, trebuie să recunosc că am văzut recenzii care recomandă acest roman în mod special. Cert este că părerile precum gusturile sunt împărțite. Nu mi s-a părut mie cartea perfectă, vouă s-ar putea să vă placă…
Adevărul este că, dacă oamenii chiar ar fi la fel de fericiți pe cât par pe internet, n-ar mai petrece atât de al dracului de mult timp pe internet. Că niciun om care are o zi cu adevărat bună nu-și petrece jumătate din ea fotografiindu-se.
