Știați că anual între 400,000 și 500,000 emigranți din El Salvador, Guatemala și Honduras, călătoresc prin Mexico pe deasupra trenurilor marfare “La Bestia” în efortul lor de a ajunge în SUA? Nu este o cale ușoară, adesea sunt prinși de către poliție și deportați în țara de origine de unde pornesc din nou la drum…
Trebuie să recunosc că cunoșteam prea puține la acest capitol și drept urmare am apreciat faptul că autoarea a scos la rampă această tematică.
Calea asta e doar pentru cei care n-au de ales, n-au altă opțiune, ci doar violență și nefericire în urmă. Iar de aici încolo călătoria se va face și mai grea. Totul lucrează contra voastră, ca să vă pună bețe în roate. Unii dintre voi vor cădea de pe trenuri. Mulți vor fi răniți sau schilodiți. Mulți vor muri. Mulți, foarte mulți dintre voi vor fi răpiți, torturați, traficanți sau luați prizonieri pentru răscumpărare. Vor fi și din cei îndeajuns de norocoși să supravețuiască întregului calvar și să ajungă până în Estados Unidos doar pentru a avea parte de privilegiul unei morți singuratice în deșert, bătuți de soare, abandonați de o călăuză coruptă ori împușcați de vreun narco căruia nu i-a plăcut cum arătau. Cu toții, până la unul, veți fi jefuiți. Cu toții. Dacă ajungeți în el notre, veți ajunge fără o para, asta garantat.
Deși te ține în suspans și îți dorești să afli deznodământul retrăind alături de eroii centrali, totuși punctul forte al acestui roman constă în descrierea stărilor emoționale. Autoarea zugrăvește într-un mod detaliat trăirile și sentimentele emigranților aduse de fuga și lupta pentru supravețuire.
Începutul mi s-a părut un pic exagerat: la o petrecere de familie mafia locală omoară 16 oameni (tocmai 16), unicii supravețuitori sunt Lydia și fiul ei Luca cu care pornește spre SUA. Cumva această exagerare m-a făcut să am anumite reticențe pentru a intra în poveste și a retrăi scena. Acesta a fost unicul pasaj al cărții în care nu am fost acolo alături de Lydia și Luca, în rest i-am însoțit peste tot, am retrăit cu ei împreună toate impedimentele și dramele apărute în această aventură deloc plăcută.
Totuși, nu aș reciti-o.
O mira că acești oameni erau dispuși să-și lase casele, cultura, familia, ba chiar și limba în urmă și să se aventureze în primejdia cea mai cruntă, riscându-și chiar și viețile, doar pentru șansa de a ajunge la visul unei țări îndepărtate care nici măcar nu-i dorește acolo.
Alte recenzii de la Jeanine Cummins:
