„Ȋn țara celor puri” de Kenizé Mourad este o operă de ficțiune istorică despre un Pakistan eclectic, în care se desfășoară o poveste de iubire îndrăzneață și cu totul ireală.
Coperta cărții „Ȋn țara celor puri” din colecția Babel de la Editura Nemira este absolut superbă
Cam ca toate coperțile din această colecție de altfel. Nici numărul de pagini nu îți dă dureri de cap. Iar primele cuvinte cu care începe povestea te atrag imediat în lecturarea ei. Cu toate acestea, pe mine restul cărții nu a reușit să mă țină atât de mult pe jar precum în cazul primelor pagini.
Titlul original al scrierii este „Au pays des purs”, așa cum se traduce în română „În țara celor puri”. De altfel, chiar în nota editorului de la pagina de prezentare, ni se subliniază faptul că substantivul propriu „Pakistan” este de fapt un cuvânt compus care semnifică în limbajul urdu „țara celor puri”. Acest nume frumos a fost dat se pare țării în anul 1947, în acest fel dorindu-se să reprezinte un loc în care onestitatea și dreptatea sunt pe primul plan.
Deși am aflat multe lucruri despre Pakistan, cultură, tradiții, politică și războaie din povestea aceasta, prea multele detalii m-au obosit și plictisit sincer
Mi s-a părut că autoarea a vrut să includă în cartea ei toată istoria de-a fir a păr a apariției Pakistanului ca țară și a dezvoltării sale, dar într-un număr limitat de pagini.
În plus, mi s-a părut că povestea de dragoste care se înfiripă la un moment dat este destul de umbrită de toate aceste detalii politice și sociale pe care s-a pus atât de mult accent. Mai mult de atât, încă un minus pe care l-am considerat eu la cartea „Ȋn țara celor puri” se referă tot la idila dintre cele două personaje principale. Idilă care mi se pare un pic puerilă și cam deloc credibilă născută într-un loc atât de strict și limitat, și între două caractere atât de diferite, dintre care unul are un secret incredibil.
Anne este o jurnalistă franceză de investigații care ajunge în Pakistan pentru a afla mai multe și a scrie articole despre o periculoasă bombă nucleară care pare gată să fie folosită de către teroriști. Dar tânăra află lucruri mult mai primejdioase și tulburătoare despre populația pakistaneză. Și trăiește momente șocante și uimitoare, văzând totuși și o altă față a locului cunoscut doar pentru pericolul pe care îl emite.
Femeia va pătrunde prin nevinovate dar primejdioase minciuni într-o organizație extremistă responsabilă pentru atentate teroriste pentru a investiga mai mult
Însă, așa cum este de așteptat va intra singură în gura lupului și va fi luată prizonieră. Va cunoaște ce înseamnă tortura și foamea, setea, dar mai ales teama de a fi ucisă fără a fi vinovată de ceva.
Și totuși, aici intervine Karim, un bărbat cu două fețe și două preocupări total diferite, de care se va îndrăgosti și alături de care va trăi căteva momente intense, ca pe urmă tot ce a fost între ei să se năruie. Partea aceasta mi s-a părut prea puțin credibilă. Atât povestea de dragoste scurtă, dar totuși consumată dintre cei doi, cât și secretul teribil pe care îl ascunde Karim de Anne, și de toată lumea de altfel.
Pentru că nu am fost pe aceeași lungime de undă cu povestea, nici nu am reușit să o citesc într-un timp scurt. Cartea are doar 320 de pagini, însă când nu este pe gustul tău, tragi de ele de ajungi și la câteva zile de lectură până la finalizarea ei.
Alte recenzii de la Kenizé Mourad:
