Dacă e să exclud limbajul licențios, atât de prezent în paginile acestei cărți, subiectul romanului mi-a plăcut chiar foarte mult.
Mi-am zis de ceva timp că trebuie să fac cunoștință cu scrierea lui Vakulovski, însă presupuneam că voi începe această aventură cu cartea sa cu numele cela deocheat (știți voi care). Însă, așa se face că mi-a căzut în mâini acest roman mai întâi și deci iată-mă-s aici.
Romanul aduce la rampă, cum este intuit din titlu, acel proiect activ disputat ani la rândul, Proiectul Minier Roșia Montană. Trebuie să recunosc că aveam cunoștințe limitate la acest subiect și prin urmare romanul de față mi-a trez
it curiozitatea, motivându-mă să fac unele cercetări pe Google.
Eroina centrală a acestei istorii este o tânără în căutarea propriul Eu. Fiind născută din flori, ea este adusă în casa bunicilor materni unde cunoaște doar umilință și bătaie. Mama – curva satului, bunicii – niște alcoolici care duc o viață de desfrâu (de altfel se pare toți în Roșia Montană duc o viață mizerabilă, în desfrâu și alcoolism). În acest mediu infect copila face cunoștință cu viața.
Deprinsă să aibă parte acasă doar de bătaie, foame și înjosire din partea bunicilor, mare îi este surpriza atunci când la școală descoperă un alt mediu. Aici oamenii vorbesc, zâmbesc, se comportă într-un alt mod, nimeni nu te bate, nu te înjosește…
De rând cu viața sa, aflăm și cum sunt localnicii din Roșia Montană. Roșienii abia așteaptă să se care. Ei sunt cei ce vând tot: case, pământuri, morminte. Sunt fericiți așa cum pentru casele lor primesc bani cât să fie cei mai șmecheri în altă parte. Mare noroc a dat peste ei, nici nu mai trebuie să meargă la lucru în străinătate. Iar pe lângă toate astea aici domnește mizeria și sărăcia. Toți sunt bețivi și curvari.
La un moment dat mi-am zis că autorul a exagerat cu limbajul necenzurat și cu toate acele mizerii descrise în detalii. Mai apoi am realizat că scopul său a fost să ne inducă acest mediu al depravării și mizeriei în care a crescut eroina. Și probabil ar fi fost dificil de a face aceasta dacă era reprezentată o lume civilizată, într-un limbaj rafinat. Și-apoi probabil a vrut să redea realitatea văzută prin ochii eroinei, ea vedea lumea din jur prin prisma realității din propria familie. La fel și mediul în care s-a infiltrat nu putea fi diferit.
Pe parcursul întregului roman cele două lumi, a realului și misticismului, se împletesc. Spiritele și fantomele bântuie Roșia Montană, sau poate sunt doar în mintea eroinei…
Cât despre stilul autorului, este un fel de “Lizoanca” lui Doina Ruști scrisă de Bukovski. Nu este stilul căutat de către mine, însă subiectul este unul ce sensibilizează și te face să nu lași cartea din mâini. Cred că mi-ar plăcea să-l citesc pe Vakulovski care scrie într-un limbaj lipsit de cuvinte obscene și limbaj licențios. Talent are, imaginație la fel, ce-i mai trebuie?!
Din Roșia Montană se scoate foarte mult aur. Dar se pierde, zboară de aici. În Roma, Viena, Toronto… Aici rămâne doar blestemul aurului.





