A fost oare sau n-a fost de Arina Avram este cartea de la care nu am știut la ce anume să mă aștept. Titlul este misterios. A fost oare sau n-a fost ce anume, nu-i așa? Nu am putut să nu mă întreb ce anume se ascunde în spatele acestor cuvinte? Ar putea fi și o poveste de dragoste – dacă luăm în calcul coperta. Să fie, de fapt o dramă sau o întrebare existențială? A fost oare sau n-a fost nevoie de toată suferința – care a scos în evidență adevărul despre relații, oameni, fapte și acțiuni. Descoperi și prin această poveste că suferința nu e o pedeapsă, nu e o dovadă că ești singur – că toate în luptele pe care le ai de dus în viața aceasta, fie reziști, fie ești învins. A fost oare sau n-a fost nevoie de întuneric – pentru ca apoi să ne bucurăm de lumină. tristețe – ca să cunoaștem apoi fericirea, boala – ca să acordăm atenție durerilor interioare.
Am citit un roman care m-a afectat emoțional, iar asta nu e ceva rău, dimpotrivă. E un roman complex, în care chiar cred că se poate regăsi oricine. E o poveste de viață – pe care o trăiesc, sub o formă sau alta, foarte multe familii, chiar și în prezent. E un roman care arată adevărul despre relații, prietenii, încredere în sine și în viață, greutăți – care macină, rolurile pe care le îndeplinim bine sau nu, dar și ceea ce nu acceptăm – pentru că nu vrem sau nu putem
A fost oare sau n-a fost o bucurie să descopăr un autor nou? Mă bucur când am oportunitatea de a citi cărțile unor autori pe care nu i-am mai citit până acum. Sunt mereu mult prea curioasă de poveștile dintre coperți, așa că nu mă preocup dacă îmi va plăcea sau nu – asta e ultima dintre problemele mele. am deschis acest roman mânată de emoție. Și nu, nu m-am pregătit în niciun fel pentru ceea ce a urmat.
A fost oare sau n-a fost de Arina Avram este o imagine clară a luptelor interioare și exterioare pe care e nevoie să le purtăm în această călătorie pe pământ. Acestea nu sunt deloc întâmplătoare, nu sunt în zadar, ci au un scop foarte clar, unul care să asigure evoluția umană. Dacă viața este o continuă călătorie, nu destinația reprezintă bucuria finală sau reușita, ci tot ce-am experimentat până la destinație.
A fost oare sau n-a fost este și despre credință, temeri, lipsuri, boală, umanitate, comunicare, familie, fapte, consecințe și pierderi. Să fie oare și despre vindecare, renunțare și o nouă șansă – pe care mulți o refuză cu încăpățânare? În fiecare pagină a cărți stă o lecție, o îndrumare, un semnal de alarmă, Citind cartea aceasta, multe emoții au ieșit la suprafață și au cerut să le acord atenție. Lectura aceasta am simțit-o ca fiind o cale spre vindecare. Așa am simțit-o și în așa mod m-am bucurat eu de carte – poveste terapeutică scrisă de un autor român pe contemporan pe care abia l-am descoperit.
A fost oare sau n-a fost lupta dintre bine și rău – care poate fi deseori confundat**, lumină și întuneric** – el înspăimântă și aduce suferință, adevăr și minciună – rațiunea e cuprinsă de ceața confuziei și poți face alegeri nepotrivite, iubire și lipsa ei – care dezechilibrează mintal și sufletește**. Prietenia – adevărată și cea bazată pe un anumit interes** – va face mereu diferența**, a învăța lecția și a trece peste ea** – deși ți se arată și nu vrei să vezi.
O altă temă a romanului este relația omului cu Divinitatea. În viața Gabrielei este prezent Dumnezeu și îi arată atât de des că nu o lasă singură, că este iubită, ocrotită. I se mai spun multe, doar că în vâltoarea vieții – una deloc ușoară, tânăra soție și mama, își trăiește fricile, singurătatea, nefericirea. Își poartă singură crucea grea – cât de demn poate.
E de condamnat sau de apreciat? Nimeni nu știe adevărul despre viața nimănui. Susținere și empatie putem oferi, Un gând bun, o rugăciune, o îmbrățișare. Iar dacă nu se poate, mai bine nu acționăm în niciun fel. M-am văzut atât de des în Gabriela, în ceea ce este, în ce face, ce simte, cum gândește și acționează încât, după câteva zeci de pagini mă întrebam dacă va rezista până la final. De ce? E cea mai pertinentă întrebare, crede-mă!
Gabriel, Gabriela și Rebeca sunt membrii familiei Costescu. El medic, ea o femeie conștientă și de faptul că nu mai pot trăi doar cu salariul soțului, decide să își caute de lucru. De fapt, adevărata problemă a familiei nu este doar cea a banilor puțini, ci și a relației dintre soți. Gabriel își exprimă tot mai des nemulțumirea față de Gabriela, față de tot ce înseamnă viața de cuplu și familie. Comunicarea lor scoate la lumină totul: reproșuri, nervi întinși cât de mult se poate, reacții necontrolate – e atât de evidentă nefericirea, distanța, indiferență și ruptura dintre ei. Nu îi leagă nimic – pare că nici copilul pe care îl au împreună. Nici când va crește copila. situații nu va fi mai bună. Peste ani va fi distantă, rece, dură – și împotriva a tot, toate și toți. Trecerea anilor nu aduce înțelepciunea în casa celor trei singuratici. Nu e trist?
Mai multe îi despart – sau ar trebui să-i pună pe căi diferite. Se comportă ca doi străini: la Gabriel vorbește doar furia, iar la Gabriela tace toată durerea, îndură și pe drept, dar mai mult pe nedrept. Până când?! Prezentul e greu, viitorul e și mai și. Gabriela suferă în continuare pentru mama ei nevinovată, familia nu îi este alături. Și a dat cu piciorul la atâtea șanse.
Toate au o limită, dar Gabriela nu știe care e. Crede că le poate duce. Și o face, dar nu pentru totdeauna. Are întotdeauna o atitudine de om supus. Să fie oare din cauza vinovăției? Se poate să trăiască mânată de idei precum ”merit tot ce mi se întâmplă” sau ”e soțul meu și trebuie să suport”. Adevărul e că Gabriela suferă extrem de tare și pentru ceilalți – e precum un burete și se încarcă cu toate. Și nu de puține ori e în rolul salvatorului pentru cei din jur: Simina, Iris, Gabriel. Dar niciodată nu se gândește să fie propriul salvator, căci pe ea nu o salvează nimeni, din contră, mulți vor altceva în privința ei. Cum și cât să reziști? Destul.
În postura Gabrielei am fost ani la rând și tare mi-ar fi prins bine dacă ar fi fost cineva aproape. Doar să fie, poate să mă ia de mână. Sau care să-mi spună mai mult decât ”Ai răbdare, ești puternică! Ai să vezi că totul va fi bine”. Atunci nu știam deloc să gestionez nicio emoție, frica mă paraliza și negativitate cuprindea din toate părțile. O parte din viață doar am supraviețuit și-am dus nenumărate lupte grele. Prin unele etape ale vieții chiar trebuie să treci singur.
Cine ne înconjoară? Depinde foarte mult de circumstanță. Ni se alătură oamenii cu care ne asemănăm – din unul sau mai multe puncte de vedere. Dar apar în viața noastră oameni de care avem nevoie – la un moment dat.
Gabriela devine din ce în ce mai temătoare – acasă și la serviciu. Nimic nu pare să aducă puțină liniște în interiorul ei. Însingurarea de acasă și de la ziar o aruncă în cel mai greu test emoțional, iar momentul în care Iris se apropie de ea – oferindu-i ceea ce îi lipsește, prinde puțin curaj și nu se mai simte a nimănui. Starea asta de bine nu durează. Prietenia dintre ele va avea de suferit mult. Ce alegeri va face Gabriela atunci când, prietenă fiind, este îndemnată să intervină într-o situație. I se cere ”dovada supremă” a prieteniei. Deși știe că nu e bine ceea ce i se cere, nu prea poate refuza.
Iris, prin felul ei de a fi, prin reacțiile și cuvintele tăioase pe care i le oferă Gabrielei atunci când îndrăznește să-i contrazică teoriile și planurile malefice, o sperie pe săraca femeie. Această așa zisă prietenă nu e ceea ce pare. Gabriela crede în intențiile ei, dar va ajunge să se convingă de toate. Oare va fi prea târziu?
Cu Simina e altă poveste, o altă încercare a vieții de a o atenționa pe Gabriela. Și în cazul ei, transmite foarte multe semnale Gabrielei – prin gesturi, cuvinte și reacții deplasate. Doar că mama Rebecăi pare că nu le dă atenție. Și-a arătat de foarte multe ori intențiile mai puțin binevoitoare în fața mai multor persoane și dacă tot nu i s-a zis nimic, ea a mers mai departe. Cât de departe poate ajunge Simina atunci când vrea să-și îndeplinească scopurile? Mult prea departe – iar jobul ei o cam ajută să facă asta. O primă încercare care ar fi trebuit să oprească totul! Ce-a ales Gabriela?
Dar cum schimbarea ireală își scoate mereu colții ascuțiți, Simina reacționează și acționează. De data asta mai violent și imprevizibil. Cum s-a terminat totul oare și cine a avut de suferit, mai exact? A fost bine pentru unii, mai puțin bine pentru alții.
Când pierzi tren după tren, mai poți spera vreodată că mai prinzi vreunul care să te ducă spre o nouă destinație? Mai ai încredere că suferința nu înseamnă că nu meriți, dimpotrivă chiar, meriți și ți se oferă noi și noi ocazii să nu mai stai acolo unde doar exiști, unde ești pe post de orice, numai de mamă și soție nu. Câte femei sunt precum Gabriela! Nu, nu Dumnezeu îți spune să stai acolo unde nu ești respectat, iubit și apreciat, Dumnezeu nu vrea asta pentru tine.
Care va fi parcursul Gabrielei? Speri și tu că se va alege pe sine măcar în al doisprezecelea ceas?! Speranța nu moare niciodată.
A fost oare sau n-a fost este romanul lecțiilor, a semnalelor de alarmă, a suferinței. Să fie oare și povestea speranței și a unui nou început? Îți recomand romanul pentru acel moment în care simți că doar ție ți se întâmplă cele mai oribile situații, că doar la tine e greu! Nu e un roman pe care să-l devorezi, ci unul care te invită la reflecție și care ”strigă” pentru a reaminti care sunt adevăratele încercări. A fost oare sau n-a fost te poate transforma într-un om mai bun.
Nu am povestit mai mult din acțiunea cărții. Am avut un motiv: fiecare cititor va avea parte de propria călătorie citind cartea, propriile conștientizări și răspunsuri pe care poate nici nu mai știa că le caută. Ai curaj și lasă să iasă la lumină fiecare emoție – oricare ar fi ea, oricum ar fi ea. Și eliberarea face parte din proces, Cartea asta este o cale, deține un răspuns, o soluție.
Alte recenzii de la Arina Avram:
