A fost război.
Ecoul lui
Şi-acum mai este viu.
Cămăşi mai vechi, mai noi –
Amară amintire de la fiu.
Grigore Vieru, « Cămăşile »
Războiul este o maşinărie. Un mecanism care absoarbe suflete, care distruge umanul şi aduce tehnicul. Este o sumă de interese meschine din care nu poţi ieşi neîntinat, cu care nu poţi negocia. Aşa se face că lecţiile pe care acesta ni le dă sunt de lungă durată, dar nu sunt pe deplin înţelese. Lasă loc de tăcere acolo unde ar trebui să fie dialog. Cărţi despre război s-au tot scris. La feminin sau la masculin. Despre I război şi despre al II. Despre victime, dar şi despre călăi. Toate au fost dure, toate au disecat în carne vie, toate au încercat să ridice praful de pe nişte adevăruri demult uitate. Mai toate au făcut istorie.
De această dată pe mâinile mele a încăput o antologie cu totul neobişnuită. Un soi de tribună de la care înalţă discursuri oameni ai unei singure naţiuni, dispersate după un conflict armat. Este vorba de «A fost odată o ţară», antologie apărută la Editura Paralela 45, îngrijită de Adrian Oproiu. Aducând în prim plan realităţile războiului din Iugoslavia, cartea însumează proză scurtă, fragmente de romane şi retrospective emoţionale ale unui eveniment care a şters de pe faţa Europei un stat, rupându-l între ură şi avariţie. Scrise de autori necunoscuţi mie până acum, textele au un punct comun, vin să dezlege acel zăgaz empatic al victimelor, dau voce unor evenimente şi unor amintiri care încă mai dor.
Mi-a plăcut mult «Schiţă despre Executanţi şi Poruncitori», fragment din «Sub punte» de Vladimir Arsenijevic de la prima frază: «La urma urmelor, nu există nici pedepse şi nici recompense. Nu există nici încălcare, nici merit ». Sau «Despre grătare şi alte bătăi de cap» de Nihad Hasanovic în care dimensiunea umană, simţămintele iau loc unor descrieri uscate ale evenimentelor : «Dacă mă aplec să analizez ceea ce am trăit, să pătrund lucrurile până la cauzele finale, buzele încep să mi se usuce».
Care este meritul acestei antologii? Ea deschide dimensiunea emoţională, aducând cu ea o altfel de percepţie, eliberată de prejudecăţi geopolitice, de evocări naţionaliste. Este o istorie fragmentară a oamenilor forţaţi să lupte pentru un adevăr iluzoriu. Toţi aceşti autori încearcă să apropie cititorul nu de accepţiunea unei poziţii personale, ci per contrariu încearcă să îi stimuleze analiza, trezindu-i pofta pentru înţelegerea unor fenomene spirituale antrenate de război. Mă refer la compasiune, la milă, oricât de banal ar fi asta. Într-o lume uscată de confort este relevant să trezim simţăminte profunde şi atunci războiul este un sine qua non, or amintirea acestuia este aidoma unui duş rece. Cu siguranţă, această antologie reuşeşte să ne dezvăluie trăirile fireşti, normale, fără emfază a celor care au trăit acele vremuri, ai căror viaţă a fost distrusă într-o fracţiune de secundă. Realitatea lor nu este realitatea noastră, dar cuvintele pe care le rostesc, personajele pe care le creionează ne ajută să înţelegem pe deplin un fenomen inaccesibil, polivalent, în care negrul şi albul sunt difuze : Războiul.
De ce să citim o astfel de carte? Simplu. Pentru că astfel de mărturii ne fac să înţelegem nepreţuita valoare a Păcii, a liniştii.
Alte recenzii de la Antologie de autori:
