Cu toții credem sau am crezut la un moment dat că știm cu desăvârșire din ce este alcătuită misterioasa, vasta și totuși simpla societate în care trăim. Ei bine, Cristina Andrei a reușit să îmi schimbe părerea, prin intermediul cărții Abonatul nu poate fi contactat.
Romanul este foarte complex, una dintre cele mai complexe cărți citite de mine până acum. Lecturându-l, ai imediata impresie că te ciocnești de o realitate pe care nu toată lumea o poate vedea; cei care o pot vedea, o ignoră de cele mai multe ori. Totuși, absolut fiecare dintre noi o trăiește și o va trăi.
Cristina Andrei privește mai presus de ceea ce este observabil. În carte, se derulează o zi din viața multor personaje (perioada dintre Vinerea Mare și Înviere). Cu o scriitură dureros de adevărată și, în definitiv, cât se poate de obiectivă, întregul portret al societății românești se metamorfozează, se creează, distrugându-se pe sine. Pentru că o zi nu are, de multe ori, douăzeci și patru de ore, ci ajunge să fie cât o viață.
O societate prin care oamenii de rând, indiferent de situația materială sau de poziția socială, trec.
La început, am fost dezamăgit de cam slaba individualizare a personajelor, foarte mari la număr. Reflectând asupra acestui fapt, consider că el contribuie la autenticitatea operei. Oamenii se disting prin lucruri mărunte – prin îmbrăcăminte, aspect, pătură socială, vârstă – și am ajuns să constat că suntem, de fapt, foarte asemănători.
Nu prin esența umană, ci prin sentimentele și iluziile de care suntem dominați.
În noaptea asta se sfârșise. În noaptea asta coborâse. Poate numai Hristos, ridicându-se de la iad, ar fi putut-o ridica și pe ea, De jos, de pe gresie. Dintre crăpături.
Probabil că din dorința de verosimilitate absolută, scriitoarea a ales să creeze replicile personajelor într-o măsură oarecare exagerată și recunosc că nu am putut întotdeauna să țin pasul cu limbajul de cartier, ticsit de jargoane și dezacorduri gramaticale, aparținând anumitor participanți la acțiune. Totuși, acest fapt nu afectează cu nimic valoarea acestei creații literare.
Abonatul nu poate fi contactat constituie o lectură interesantă, aparte, care ar merita ecranizată. Întocmai ca ceea ce numim lume și univers, deopotrivă, nu are un început sau un sfârșit, cel mult un open ending. Un mod frumos și productiv de a încheia anul 2015.
Alte recenzii de la Cristina Andrei:
Wow, cât de super pare cartea! Și titlul mă atrage mult, dar citind recenzia, parcă îmi place și mai mult. Felicitări, e foarte frumoasă recenzia!
Mulțumesc frumos! 🙂