Am terminat recent o carte extrem de aclamată și era musai să vă vorbesc despre ea. Am citit atâtea păreri pozitive cât și negative și nu am dorit să mă las influențată în niciun fel de recenziile altora, pentru că acest domeniu este atât de vast în exprimări libere încât este imposibil să te influențeze. „Acolo unde cântă racii” de Delia Owens este o carte impresionantă, pe care am citit-o foarte repede, însă nu pot spune că s-a numărat printre favoritele mele. Am înțeles că Reese Whiterspoon a cumpărat drepturile de ecranizare și urmează în cel mai scurt timp o adaptare după acțiunea cărții.
Înainte de a începe cu acțiunea și personajele, vreau să vă spun că „acolo unde cânta racii” nu este un anumit loc, pe care poți pune degetul pe harta. Nu, este un loc personal, unde fiecare persoană dorește să ajungă pentru a avea parte de pacea interioară pe care o caută. Mi-a plăcut foarte mult și m-am simțit mai aproape de autoare pentru că mi-a dat șansă să invidualizez acțiunea și să mă simt mai legată de ea prin conexiunile mele personale.
Kya este personajul principal, o fetiță abandonată de mamă și de frați, care trăiește cu un tată abuziv într-o colibă la marginea unei mlaștini. Mediul ei de creștere este clar unul disfuncțional, drept urmare Kya are o copilărie extrem de zbuciumată, ceea ce o face ținta comunității în care trăiește. Atunci când are loc o crimă și Kya este suspectată de săvârșirea ei, lucrurile sunt scoase la iveală și evident, ajungem la concluzia că dăm vina într-un mod eronat pe oamenii pe care nu îi cunoaștem. Comunitatea judecă absurd oameni pe care ii cataloghează greșit și din cauza aceasta se pot naște multe probleme și multe vieți se pot schimba.
Mi-a plăcut foarte mult modul în care prezentul se îmbină cu trecutul și o ține în acest mod până la final, când aflăm toate răspunsurile noastre. Nu am mai citit recent ceva construit în acest mod și chiar dacă la un moment dat a trebuit să fiu extra atentă pentru a nu pierde ceva, a meritat efortul. Kya este inocența întruchipată și am învățat cu ea să am încredere în oameni, dar am învățat să și sufăr, mult. M-a întristat foarte mult viața acestui personaj și am considerat nedrept preconcepțiile oamenilor la adresa ei. Și-a dorit doar afecțiune și înțelegere, dar s-a ales doar cu inima frântă, de mai multe ori.
Ce nu mi-a plăcut a fost modul în care Delia Owens a construit elementul polițist, deși acesta nu prea există. Cred că a fost conturat greșit și chiar în plus, pentru că nu era nevoie de el acolo. Mi s-ar fi părut mai ingenios să abordeze în totalitate viața acestui copil, să îl pună pe mai multe planuri temporale și pur și simplu să ne arate cum confruntă ea o comunitate plină de prejudecăți. Cunoaște dragostea, dar și suferința profundă, însă are ceva de învățat de fiecare dată. Drumul acesta inițiatic pare mult mai interesant și mai ușor de inserat în poveste, decât un mister polițist. Dar nu sunt autoare de cărți, deci nu îmi pot da cu părerea mai mult decât o fac prin această recenzie.
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE Cartepedia
Alte recenzii de la Delia Owens :
