Cartea aceasta îți deschide orizonturile. Și nu atât în privința cititului, cât și a lumii din acea perioadă, anii `20. E minunat să descoperi o lume, care a trecut și totuși a fost aproape de tine. De parca ți-a scăpat printre degete. Dar cel mai minunat este, când, decoperind acea lume, acea vreme, îți dorești să fii trăit în ea. Să descoperi tu toate frumusețiile, să te miri de lucrurile noi și recent concepute sau straniu lucrate… Pur și simplu să fii tu în aceea lume.
Perioada anilor `20 mereu mi s-a parut cea mai frumoasă și elegantă posibilă. Poate pentru că toate lucrurile erau la început de drum și asteptau să fie descoperite, să fie exploatate, zgâriate, lustruite și apoi îngrijite.
Dubutul acestei cărți debusoleaza cititorul. Nu poți să îți dai seama, din primele pagini, despre cine e vorba. Și asta din cauza stilului greoi. Nu prea găsești un moment prielnic să îți tragi sufletul, să procesezi ceea ce tocmai sa întâmplat. Sunt prea multe personaje aruncate pe tavă, în fața ta, pentru a putea face legătura între ele, și mai ales pentru a le asocia și tibui caracterul.
Mulți oameni nu prea au agreat această carte, tocmai din pricina acestui stil. Însă, să nu uitam, autoarea, a scris această poveste într-un spital, fiind dianosticată cu schizofrenie. Și mai presus, a terminat-o în 6 luni. Ceea ce pe vremea aceea era un timp record.
Cartea prezintă povestea de dragoste dintre Zelda și F.Scott Fitzgerald aka Alabama și David Knight. Și pot să spun că este o poveste de dragoste foarte tumultoasă. Dacă veți rămâne pe tot parcursul cărții și nu o veți abandona, veți descoperi o iubire atât de puternică, încat îi îndepărtează pe cei doi. Caracterul lor e unul așa de bizar, privind prin perspectiva ochilor mei de secol XX, și totusi, unul obișnuit pentru anii `20.
Autoarea se folosește de prea multe metafore, ceea ce duc la aceea îngreunare a scrisului și a poveștii. Folosește enorm de mult acea cromatică al albastrului, devenind ca o obsesie pentru ea. Ceea ce mă miră, că cei de la Humanitas, nu au făcut coperta albastră. Asta chiar era un mare indiciu în ceea ce privește cartea.
Însa să nu vă descurajeze asta. Să nu vă fie teamă de stilul greu, de nivelul încetinitor al relatării evenimentelor, de prerspectiva și gândirea diferită a personajelor și mai ales de acțiunile lor.
Pentru cei care mereu au fost intrigați de cartea asta, așa ca mine, va atras titlul, coperta, numele de Fiztgerald sau chiar descrierea, trebuie să știi, nu aveți parte de o carte scrisa de F. Scott Fitzgerald…însă, este la fel de intrigantă, palpitantă, elegantă, și te face să îți dorești mai mult. Te face să vorbesști cu ea, să suferi pentru personaje, să plângi după ele, să strigi la ele… Îți dă toate sentimentele posibile și omenești. Așa că, părerea mea, citiți-o. Devorați-o.
Nu este o carte fantastică, însă dacă o însoțițit până la final, vă va oferi un drum plin de denivelări. Nu este o carte excelentă, însă este o carte bună, care merită, și trebuie descoperită.
Ce să mai spun de coperta și fond, că m-au dat pe spate. Iar titlul, unul dintre preferatele mele. Așa că, fuguța, și cumpărați-o. Enjoy!
Alte recenzii de la Zelda Fitzgerald:
Mie mi-a placut foarte mult. Am citit-o acum ceva ani, înainte să apară tradusă la noi. Dacă eşti familiarizat cu operele lui Fitzgerald nu ai cum să nu observi asemănarea dintre personajele lui feminine şi Zelda.