Într-un stil aparent simplist și totuși plin de bifurcații năucitoare, scriitorul elvețian Chrales-Ferdinand Ramuz scrijelește o poveste nici tristă, nici veselă, în care personajele, care nu au absolut nimic ieșit din comun, încearcă să răzbată prin hățișurile unui cotidian în care senzorialul, cu simțirile, împlinirile și neîmplinirile sale, rareori cunoaște lumina extroveritrii.
Romanul ” Adam și Eva”, apărut la Editura Paralela 45, fascinează prin temerara încercare a scriitorului de a pune față în față Ying-ul și Yang-ul unor existențe nu neapărat anodine, ci doar obișnuite, mai precis canonicul unei religii care numai poate să răspundă nevoilor oamenilor și apriga dorință de reprimenire sufletească și de construire sau de aflare a unui nou sens, cu mult mai revigorant decât vechile îngălbenite idealuri.
Simbolistica narațiunii, împodobită cu dialoguri care reușește să spună atât de multe în puține cuvinte într-o eternă comprimare a simțirii, îi oferă romanului ” Adam și Eva” o anumită putere de a fascina generații după generații cu penetranta sa incisivitate, ba chiar și cu filosofia ușor reținută, dulceagă și maleabilă din care, nu de puține ori țâșnesc intempestiv năucitoarele trăiri.
Nevoia de reprimenire și de jalonare cu statutul de nimicnicie transmis de mii și mii de ani de o religie mult prea rigidă, palpită și vuiește în interiorul lui Louis Bolomey, personajul principal al cărții, purtându-l pe acesta, anevoios sau tumultos, pe un drum arareori umblat, situat între lumina îndrăznelii bezna resemnării.
Îi găsim în romanul lui Ramuz pe post- moderniștii Eva ( Adriana, juna de doar 20 de ani), Șarpele ( bătrânul Gundu), dar și o mulțime de alte personaje, care de care mai interesante, halucinante și oarecum împovărătoare, fiecare cu povestea lui, fiecare cu setea lui de a își vărsa propria poveste într-o altă poveste, uneori ca un necesar abandon, alteori ca o încercare de a dobândi o aripă în plus care să-l ajute să zboare spre nicăieri.
O carte frumoasă, îmbietoare și plină de sensuri absconse în care arhaicul și noul sensului existențial caută un fel de portiță de scăpare, un altfel de Rai, ceva mai uman și mai ospitalier, poate chiar mai medicamentos.
Lectură plăcută!
Alte recenzii de la Charles-Ferdinand Ramuz:
