Agonia lui Turing este un roman semipoliţist apărut în 2009, în care David Lagercrantz dezbate biografia unei personalităţi istorice reale şi ancheta unui tânăr detectiv ce are de înfruntat mentalitatea colectivă homofobă. Matematicianul vizionar Alan Turing este găsit fără viaţă în locuinţa lui, iar ofiţerul Leonard Corell începe să facă săpături în viaţa victimei pentru a afla adevărul.
Corell află de condamnările anterioare ale omului de ştiinţă şi intuieşte sinuciderea acestuia, din raţiuni politice şi sub presiunea spionilor adverşi. A doua jumătate a secolului al XX-lea, în Regatul Unit, nu implică toleranţa faţă de minorităţi, iar acest lucru aduce şi un tratament abominabil şi inuman pentru persoanele atrase de acelaşi gen. Agonia lui Turing este un exemplu de genialitate pură, care alături de Oscar Wilde, are de suferit în urma persecuţiilor regimului represiv.
Ancheta ofiţerului de poliţie se desfăşoară pe mai multe planuri: acesta află trecutul matematicianului, relaţiile avute, şantajul oamenilor politici şi cercetarea revoluţionară pe care Turing o lasă neterminată. Trepatat, tânărul Corell devine fascinat de munca victimei căreia încearcă să îi găsească criminalul moral. Înclinaţiile lui Turing atrag atenţia serviciilor secrete care, de asemenea, pun presiuni asupra lui şi îl folosesc în scopuri proprii, sub ameninţarea pedepsei.
Agonia lui Turing prezintă minuţios şi retrospectiv viaţa unui personaj memorabil, îmbinată cu ancheta imaginară a lui Corell, ce ajunge să descopere secrete de stat tulburătoare. De la viaţa plictisită pe care o duce, detectivul ajunge atât de implicat emoţional-afectiv în caz, încât depăşeşte graniţele unei anchete clasice de sinucidere, prin otrăvire, cu dovezi care nu pot fi contestate.
Romanul dezvoltă mai multe morale pentru societatea actuală, atât din punctul de vedere al autorului, care transformă agonia lui Turing într-un exemplu universal de talent risipit din cauza semenilor, cât şi a presei care a adus de mai multe ori în prim-plan acest subiect.
Alte recenzii de la David Lagercrantz:
O carte cumplit de plictisitoare si cam saracuta in detalii despre activitatea lui Alan Turing, atit la Bletchley Park cit si la universitatea din Manchester.
Celor interesati de spargerea Enigmei (sau doar in cautarea unei lecturi antrenante) le recomand „Enigma”, de Robert Harris, dar nu stiu daca a fost tradusa in limba romana.