Ador faptul că editurile românești au început să traducă romane bune, foarte bune, romane cu care este pavat drumul nostru înspre destinația finală, aceea de a deveni oameni.
În Al cincilea val, apărută la editura Art, lumea este amenințată de mai multe invazii extraterestre ( care vin în valuri, evident). Însă al cincilea val este cel mai periculos întrucât, deși au rămas foarte puțini oameni în viață, ei nu știu că ce-i așteaptă este de trei ori mai periculos decât ce a trecut.
Al cincilea val este un roman epic, cu o acțiune care te tulbură și te intrigă până la disperare. Autorul reușește să creeze niște personaje extrem de bine conturate, cu un trecut complex dezvăluit și un viitor oarecum ambiguu, pentru că, ei bine, nu avem certitudinea că viitorul există pentru fiecare dintre noi.
Cassie, o tânără foarte curajoasă de doar 16 ani nu își dorește nemurirea sau prelungirea vieții ei, în niciun caz. Își dorește doar să își salveze frățiorul mai mic, pentru care ar ucide și zeci de extratereștri, doar să-l știe în siguranță.
Pe unele lucruri pur și simplu nu le poți lăsa în trecut. Pentru că nu aparțin trecutului. Îți aparțin ție.
Dar poate mai curajos decât Cassie a fost nimeni altul decât Rick Yancey, autorul, care, într-o lume a prejudecăților, și a unor teorii absurde despre existența altor ființe ne-umane, reușește să creioneze cu o luciditate ieșită din comun fiecare detaliu despre aceste ființe extraterestre.
Acțiunea este copleșitoare; ești luat din tine și reîncarnat în Cassie, apoi în Ben Parish (un tânăr perfect normal, aparent), trăind și murind și renăscând pentru dorința de dreptate și adevăr. Nu îmi plac cărțile despre extratereștrii; le găsesc uneori puerile, alteori răsuflate și exagerate. Nu știu cum găsesc Al cincilea val, știu doar că autorul a reușit să mă facă să cred fiecare cuvânt, fiecare afirmație, mai mult sau mai puțin credibilă, despre existența extratereștrilor.
Al cincilea val, de Rick Yancey, este romanul post-apocaliptic al unei generații, a cărui înțelegere depinde granița dintre învingător și învins, bine și rău, adevăr și minciună. Un roman terbil de adevărat, greu de digerat pentru unii și de-a dreptul fermecător pentru alții. Al cincilea val este o metaforă pentru speranță; speranța că poți deveni mai bun, speranța că te poți salva dintr-o lume deja eșuată, speranța că poți câștiga războiul cu tine însuți.
Alte recenzii de la Rick Yancey:
