Fiind încă în stare de șoc, nu pot începe recenzia decât așa: pe vremea mea, maică, lucrurile se făceau altfel…Ce m-a marcat așa tare? Jocurile de „societate” practicate de adolescenți în vârstă de 14-15 ani în secolul 21 strânși să tragă un chef. Doar că noțiunea lor de chef e total diferită de cea normală și aduce mai mult a orgie. Droguri, alcool, poker pe dezbrăcate, sex oral în grup…da, da…14 ani am zis, oameni buni!
De fapt ca mamă de viitoare adolescentă, ca să fiu sinceră până la capăt, am simțit că mă sufoc și că îmi sare inima-n gât. Sper totuși să fie doar o exagerare voită a autoarei, pentru că nu-s absurdă și puțin alcool și oleacă de flirt aș mai înțelege (le-am testat și eu cam pe la aceeași vârstă, nu-s ipocrită). Și asta nu e tot, nu numai aceste „joculețe” mi-au părut nefirești, de neacceptat și, de-a dreptul obscene, la vârsta asta. Dar să găsesc în carte, ca detalii neînsemnate, poveștile unor fete de 14-15 ani care au avut deja peste 20 de parteneri sexuali, îmi pare groaznic. Adică, mă scuzați, poate-s eu mai înapoiată sau mai retardată. Departe de mine să judec comportamentul sexual al cuiva, atâta timp cât persoana e adultă, e liberă să-și satisfacă nevoile în orice mod crede de cuviință. Dar fetele astea au 14 ani!!! Sunt îngrozită. Și recunosc că am trecut cu greu peste astfel de „amănunte”.
Intriga este destul de simplă: un chef, un fost iubit, o decepție și o încercare de recucerire soldată cu un viol. În timp ce victima susține că a fost viol, agresorul neagă și-l vede ca pe un act bilateral voit. Declarațiile prietenilor nu fac lumină ci, din contră, complică lucrurile și mai tare. Care este adevărul? A fost un act forțat? Sau așa-zisă victimă susține acest lucru pentru că a realizat că actul sexual a fost doar o distracție de moment, relația lor rămânând în continuare terminată, iar răzbunarea ar putea fi singurul mod în care să-și aline suferința?
E a doua carte a lui Picoult pe care o citesc și care mă face să cred că autoarea are ceva tendințe misogine. În timp ce cu bărbații empatizezi foarte ușor, femeile si fetele sunt atât de negativ schițate încât toate acțiunile lor îmi par de neînțeles și anormale. Majoritatea au caractere josnice și reci; chiar și cele foarte tinere sunt lașe, infidele, mincinoase, răzbunătoare, delăsătoare, egoiste. Nu m-am putut conecta nici cu mama, nici cu fiica, iar cea mai bună prietenă și stilul ei de gândire m-au lăsat interzisă.
Per ansamblu, poveștile lui Picoult nu reușesc să mă convingă, îmi par exagerate și neverosimile, nu sunt suficient de legate, în schimb, reușesc să te facă să-ți pui întrebări existențiale și să te gândești cum ai reacționa tu pus în astfel de situații extreme.
Cum îți protejezi copilul de un anturaj negativ, de tentații periculoase, de toate lucrurile ce l-ar putea abate pe un drum greșit? Cum îl pregătești pentru viață astfel încât să poată fi independent, să poată lua singur deciziile bune? Cum îți convingi inima să-l lase să se desprindă să pornească în propria poveste în care tu nu mai ești axul central?
Cum se destramă o căsnicie? Unde se pierde încrederea? Când se termină dragostea? Cum eviți rutina? Și cum ierți o trădare? Cum reclădești o căsnicie? Care sunt cuvintele potrivite? Cum îți calci pe mândrie, cum ștergi dezamăgirea și ce te convinge să mai acorzi o șansă?
În benzile desenate, eroii scapă, răufăcătorii mor și nici măcar moartea nu e pentru totdeauna, dar realitatea nu e așa. Nu-ți acordă șanse la infinit și nici măcar prea mult credit. Tot ce ai construit într-o viață de om se poate nărui într-o clipă, iar tu ai toate șansele să rămai blocat printre dărâmături.
Mi-a plăcut foarte mult Daniel. Iubirea lui e necondiționată, și chiar așa ar trebui să fie. E comportamentul absolut corect pe care un tată ar trebui să-l aibă. Te întrebi dacă copilul tău spune adevărul? Te întrebi dacă minte? În situații dramatice, e irelevant. Poate avea o mie de motive care să-l oblige să mintă. Tu ca părinte, oricare ar fi scenariul, n-ai decât o variantă: să-l protejezi și să-l susții. Chiar dacă asta înseamnă să te lupți cu o lume întreagă, să iei asupra ta toată vina și să înfrunți singur furia tuturor.
Alte recenzii de la Jodi Picoult:
