Recenzie “Pactul” de Jodi Picoult

Familiile Harrte și Gold erau vecine de optsprezece ani, iar relația lor de prietenie era una de invidiat. Drept urmare, și copiii lor, născuți nu la mare diferență unul de altul, au copilărit împreună și erau de nedespărțit. Când au ajuns la pre-adolescență și s-au cuplat, Chris și Emily, nu au șocat pe nimeni. Relația lor părea firească pentru toți cei din jur. Pacea și armonia celor două familii este distrusă de un telefon primit în noapte care îi anunță pe părinți că copiii lor sunt în spital. Se pare că cei doi adolescenți aveau un pact de sinucidere, Emily ar fi reușit să se sinucidă, Chris nu ar mai fi apucat, dat fiind faptul că glonțul care a răpus-o pe Emily a atras atenția poliției și a celor din jur.

Astfel cele două familii de nedespărțit se separă, deși ar fi fost firesc să se susțină în asemenea momente dificile. Melanie, mama fetei, îl consideră vinovat de cele întâmplate pe Chris. Ce s-a întâmplat cu adevărat în acea seară tragică descoperiți citind romanul.

Accentul este pus aici pe depresia adolescenților, depresie care uneori este fatală. Adolescența este vârsta în care copilul se confruntă cu tot felul de așteptări din partea societății, dar mai ales din partea părinților. Aceste așteptări atârnă greu pe umerii tinerilor și pot declanșa sentimente de inadaptabilitate și dezamagire. La acestea se adaugă și faptul că adolescenții au tendința de a vedea totul în alb și negru. Adesea totul este dus la extreme.

Personajele sunt bine dezvoltate. Chris este personajul meu preferat, deși pe-alocuri l-am perceput prea matur pentru vârsta lui. Emily se încadrează mai mult în portretul adolescentului.

Mi-a plăcut cartea și cred că mai revin la această autoare.