Aleea Zorilor este o carte scrisă de contemporanul Andrei Crăciun.
Scris sub forma unei singure fraze, romanul (sau nuvela, depinde de cum vezi problema), ne spune povestea ce nu o pot lua decât autobiografică a scriitorului, care își amintește despre copilărie cu ale sale năzbâtii și despre tinerețe, ajungând până la vârsta de 33 de ani, vârstă pe care probabil el o avea la momentul scrierii cărții.
M-a atras tare mult ideea cărții, practic de aceasta am și zis să o încerc și pot să spun că nu regret deloc alegerea făcută. Pe lângă faptul că se citește ușor, este și antrenantă.
Cartea perfectă pentru lectura fără oprire
Ritmul plin de viață și sinceritatea cuvintelor fac din această carte o lectură imposibil de lăsat din mână. Așa cum a fost și Andrei, cartea este născută dintr-o singură respirație, așa că cel mai bine e să fie citită ca atare.
Ideea strălucită
La început credeam că nu are cum să fie cartea fără nici un punct, adică cum or să se deosebească ideile între ele, dar Andrei a făcut el ce a făcut și toată cartea are sens, ideile fiind frumos delimitate. Întâmplările își urmează fluzul lor obișnuit, iar trecerea de la o etapă la alta se produce lin, aproape nedetectabil.
O parte din sufletul scriitorului
În această carte regăsim inocența copilăriei, îmbinată cu un sistem comunist defect, care nu te lăsa să te dezvolți, iar o dată cu Revoluția din ’89 oamenii au încercat să zboare, dar pentru mulți a fost prea târziu.
Andrei reușește să capteze momente cheie ale vieții sale, clipe din copilărie ce nu îl vor părăsi niciodată, de unde și obsesia cu locul său natal. Aleea Zorilor e mai mult decât o stradă, e mai mult decât o adresă unde el a locuit la un moment dat. Practic, el este una cu Aleea Zorilor, nu există Andrei Crăciun fără această stradă.
Jurnal al sinelui
Andrei îmbină planul jocului, al minții copilărești cu cel al adultului aflat în căutarea de sine. Cei șapte ani de acasă pentru Andrei sunt baza scriitorului de azi, al omului ce încă este cu gândul la aceea stradă.
Mă bucur mult că am descoperit această mărturie sinceră și plină de sentiment și vă recomand să o citiți și voi, cu siguranță vă va aduce un zâmbet pe buze.