Dacă unii sunt de părere ca dragostea durează 3 ani, Marc Levy vine cu o părere total diferită, dragostea nu are sfârșit. Dragostea, sentiment căruia i s-au închinat mii și mii de piese, melodii și capodopere literare pare a fi un subiect inepuizabil în operele scriitorilor. Tragică sau fericită, neîmplinită sau întinsă peste veacuri, dragostea a fost interpretată și reinterpretată în n-spre mii de feluri. Autorul operei În alta viață propune o variantă modernă a bine cunoscutei piese Romeo și Juliette.
Jonathan, expert în materie de pictură, pare să aibă o viața perfectă . O logodnică frumoasă, o carieră care îi aduce satisfacții și un prieten enervant care bineînțeles îi va fi și cavaler de onoare, Peter. Pasiunea lui cea mai mare nu are însă legătură cu femeia care îi va fi alături în fața altarului, pictorița Anna, ci cu un pictor rus din alt secol, Vladimir Radskin.
Pare tabloul perfect. Dar cu toții știm că perfecțiunea nu există. Că este ceva fals. Ce va face însă ca nuanțele frumoase ce acoperă această poveste să curgă și să lase adevărata schiță la vedere? Totul pornește de la o sugestie metempsihotică, presupunerea că dragostea dintr-o viață se continuă la fiecare reîncarnare a sufletului.
Să fie oare adevărat? Dragostea să nu aibă sfârșit? Să învingă totul, chiar și moartea? Sufletele pereche să fie continuu unul în căutarea celuilalt?
Admirația lui Jonathan față de pictorul rus pornește încă din copilăria sa. Și tot aceasta îl face să zboare spre Anglia, alături de Peter, în momentul când zvonul că vor fi expuse 5 tablouri ale pictorului într-o galerie le este adus la cunoștință. Ce este atât de special la acest număr, 5? Faptul că cel de-al 5 -lea tablou a fost multă vreme considerat pierdut. Să fie oare într-adevăr acesta tabloul dispărut? Cel în care pictorul a pictat o femeie și nu numai, dar a folosit și culoarea roșu. Lucruri pe care și le interzisese.
Bătrâna Londra nu poate fi considerată nici pe departe orașul dragostei asemenea Parisului dar aici viața amoroasă a aproape însuratului bărbat ia o întorsătură bruscă. Momentele când acesta se întâlnește cu Clara le provoacă amândurora o senzație puternică de deja-vu. Ce se întâmplă cu adevărat între cei doi? Numărul provocărilor prin care aceștia trec pare fără de sfârșit iar situația în care se află nu pare a avea soluție. 2 continente diferite, 2 femei diferite. Și totuși undeva ceva se leagă. Unul din peisajele pe care Anna le pictează mereu stând în mansarda casei din America nu este altul decât peisajul în care se află și conacul, din Londra, pe care l-a moștenit Clara.
Cum va rezolva Jonathan situația aceasta? Care este legătura dintre cele două femei și cine anume este persoana care mânuiește pensula pe aceasta pânză plină de linii întortocheate sunt doar câteva dintre întrebările al căror răspuns se află în filele cărții.
Câți dintre voi chiar credeți că dragostea învinge mereu?
Alte recenzii de la Marc Levy:
