Înainte de a-mi spune umila părere despre „Arsă de vie” de Souad las aici un citat pentru a vă forma propria impresie despre subiectul cărții.
O vacă dă lapte si viței. Ce facem cu laptele si vițeii? Îi vindem. Aduc banii în casă, ceea ce înseamnă că vaca face servicii familiei. Dar o fată? Ce serviciu face ea familiei? Nimic.
Gata, aș mai putea spune ceva ? Ar mai avea sens să spun ceva? Aș putea să mă revolt împotriva lumii în care trăim, să arunc vorbe triviale în stânga și în dreapta și să încerc să modific cumva nedreptatea comisă. Dar cum să fac asta când neputința a pus stăpânire pe propria-mi persoană?
Dar ce scriu eu aici nu este despre mine ci despre Souad, această sharmutta, care comite greșeala incorigibilă de a se îndrăgosti și de a păcătui în numele iubrii.
Estea aceasta realitatea sau un univers paralel?
Într-o lume în care bărbații sunt legiuitori, femeile sunt considerate ciumate în perioada menstruației, iar nașterea unei fete în loc de băiat pare a fi un blestem, Souad îndrăznește să viseze, să spere la un viitor liniștit si la un soț iubitor. Insă, într-o lume ca aceasta inocența si speranța sunt spulberate de prejudecăți, de legi misogine și de ură.
Femeia ca obiect de unică folosință
Rețeta perfectă pentru a fi condamnată la moarte: îndrăgostește-te de omul nepotrivit, pune-ți toată încrederea in el, rămâi însărcinată, caută ajutor la prezențele feminine din viața ta crezând că te vor ajuta și BOOM, familia stabileste sentința: MOARTEA. Și cum putem mai bine să scăpăm de ea decât să o ardem de vie?
Astfel, femeia este un trofeu prăfuit care trece din mâinile tatălui în mâinile soțului care plătește cel mai mult. Care este rolul ei in casă? Să fie obedientă, să nască băieți și să fie bătută ori de cate ori soțul dorește. Ce drepturi are ea în această situație? Niciunul.
Astfel, în anii înfloritori ai tinereții, Souad ajunge surmenată, cu o dorința aprigă de a-și lepăda pielea arsă care simte că nu-i mai aparține.
Totusi, speranță a existat pentru ea. Salvatorii in cazul ei au ajuns la timp.
Taciturnă si speriată, Souad descoperă o noua lume în Europa. La inceput libertatea europenilor o derutează și nu înțelege de ce au voie femeile să se plimbe singure pe stradă, să vorbească cu bărbații și să își arate pielea. Nu vor fi ele omorâte pentru aceste fapte? Însă, după ani și ani înțelege că acesta este normalul, iar ororile petrecute în satul ei sunt crime împotriva umanității.
Vă recomand cartea cu drag tuturor, pentru a înțelege că normalul nostru nu este normalul tuturor și, adesea, nedreptățile ne pândesc la tot pasul.
Alte recenzii de la Souad:
