„Bine ai venit în America”, de Linda Boström Knausgård, este un roman scurt, cu puțin peste 100 de pagini. L-am terminat de citit în câteva ore, însă mi-a rămas imprimat în minte, căci, deși e scurt în ceea ce privește cantitatea cuvintelor, exprimă esența în puțin. Naratoarea și, în același timp, protagonista, este o fetiță care refuză să mai scoată vreo vorbă, ca replică și totodată ca o continuare a crizei familiei din care face parte.
Tema romanului este drama unei familii, pe de o parte, și supradrama unei fetițe din acea familie, pe de altă parte. Cititorul este asaltat de la început de o lume nemiloasă și tulbure: un tată nebun și cu tendințe ucigașe, o mamă splendidă, veselă și frumoasă, căreia fiica ei nesigură și anxioasă, cum o descriu specialiștii, nu-i poate rezista și un frate care se închide în cameră cu pasiunea sa, muzica, izolându-se într-o așa măsură încât urinează în sticle ca să nu-și mai părăsească dormitorul a cărui ușă o bate în cuie. Destul de dubios, nu? Și, peste toate astea, apare fetița care refuză să mai vorbească cu cineva. De unde să fi pornit toate aceste probleme? A fost familia aceasta așa dintotdeauna sau s-a întâmplat ceva odată cu trecerea timpului?
Alte chestiuni abordate de roman sunt: relația părinților cu copiii, relația părinte-părinte, divorțul, tatăl agresiv, preadolescenta cu tendințe depresive și comportament bizar, diferit, familia (disfuncțională), americană și universală, frica copilului (de mamă, de tată, de frate), amintirile unei vieți (copilării) fericite care nu mai poate fi regenerată și altele…
Pe tot parcursul lecturii, am avut o senzație persistentă de fundal, ca să zic așa, marcată de neliniște și de confuzie. Probabil că această senzație e cauzată, pe de o parte, de stilul naratoarei, care intră din start în miezul problemei și continuă așa pe tot parcursul romanului. Clarificările și înțelegerea textului vin pe parcurs, până atunci tot ce avem sunt întrebările. Maniera de scriere este concisă, surprinde esența în fiecare enunț și rareori dă detalii doar de dragul decorului. Am simțit că fiecare cuvânt mi-a spus ceva și a fost pus acolo cu un rost anume.
Pe de altă parte, neliniștea mi-a fost cauzată de poveste, de firul narativ. Cititorul intră, încă din primele pagini, în adâncurile unei crize familiale și, mai mult decât atât, îi este deschisă poarta spre interiorul unei fetițe care-și sondează deciziile, viața și își pune întrebări cărora însă nu le răspunde. Nu emite judecăți de valoare, ci se rezumă la a-și prezenta viața și sufletul rece, obiectiv, ca și cum ar scrie o cronică sau o înlănțuire de evenimente istorice cărora încearcă să le găsească cauzele. Cu toate acestea, am citit cartea cu emoție.
Mi-a plăcut că narațiunea a fost scrisă într-un ritm alert, care m-a ținut în priză și m-a făcut să termin cartea dintr-o suflare, în vreo două-trei ore. Cum am mai zis, nimic nu e întâmplător, decorativ, în acest roman, niciun cuvânt, nicio virgulă. Totul e esență. Poate o comparație cu o sticluță mică și puternică de parfum ar fi potrivită.
Cred că romanul e potrivit adolescenților, dar și adulților care-și pot aminti de perioada copilăriei și a (pre)adolescenței. Poate că nu e o carte pentru norocoșii care se consideră proveniți din familii fericite, cu toate probleme rezolvate. Însă cu siguranță e una pentru cei care se autointeroghează în privința vieții de familie, a problemelor ei și, în special, a problemelor unei copile marcate de conflictele dintre părinți.
Sursă foto: https://pandoram.ro/carte/linda-bostrom-knausgard-bine-ai-venit-in-america/2581/
Alte recenzii de la Linda Boström Knausgård:
