A doua parte din ,,Cronicile Wardstone” începe cu Tom căruia i-a fost dat în grijă să închidă un spintecător. După prima carte, în care acesta a eliberat-o pe Mama Malkin, care i-a provocat numeroase probleme, a doua carte îl găsește pe Tom făcând ceea ce știe el cel mai bine să facă: să elibereze creaturi ce nu ar trebui eliberate.
De data asta, însă, se va confrunta cu ceva mai mult decât o vrăjitoare. De data asta Tom va dezlănțui Urgia, un demon străvechi, singurul de felul lui. Și nu mă înțelegeți greșit, nu este vina lui în totalitate, cum nu a fost nici în cartea anterioară. Marea parte din vină i se datorează lui Alice, prietena lui cu pantofi ascuțiți, de care Vraciul i-a zis foarte clar să se țină departe, căci aduce numai necazuri.
Vedeți voi, Alice face lucrurile cu un motiv. Oamenii Închizitorului l-au prins pe Vraci și alți oameni nevinovați din Comitat. Iar ea plănuiește acum să se răzbune, folosind magia casei pe Urgie. Cei trei trec prin aventuri, deși eu zic că mai mult trec prin buclucuri, dar cumva izbutesc să o scoată la capat, într-un fel sau altul.
Cartea aceasta te face să te cutremuri de zece ori mai mult față de cea anterioară. Se vede că Joseph Delaney ne pregătește cu fiecare carte de ceva mult mai rău. Și de parcă nu era destul de înfricoșătoare deja, lucrurile scrise pe copertă te înspăimântă și mai tare:
,,În ceea ce-l privește pe demonul numit Urgia, ei bine, Joseph se tot străduia să-i găsească tonul, până când soluția i-a parvenit în mod misterios. Într-o noapte, pe când dormea adânc, a strigat deodată: ,Mi-am recăpătat pe deplin puterile! Dar sunt legat!” Să fi fost posedat de Urgie? Soția sa, Marie, a notat tot ce strigase el în somn. Astfel problema s-a rezolvat, acestea fiind primele cuvinte pe care i le adresează Urgia lui Tom.,,
Te trec fiorii, nu-i așa? Ca de obicei, cartea asta am citit-o dintr-o suflare când era lumină afară. Însă, de cum se lăsa întunericul, mâinile mele începeau să tremure pe carte și tresăream la fiecare zgomot. E uimitor ce poate face Joseph cu ajutorul cuvintelor, încât să te înfricoșeze așa!
Seria ,, Cronicile Wardstone” este cu siguranță seria mea de cărți preferată! Mă repet, precum și în recenzia anterioară, nu e prima dată când le citesc. Sunt atât de bune, că mă atrag cel puțin o dată pe an să le savurez din nou! Conțin toate lucrurile pe care îmi place să le văd într-o carte, sau în cazul nostru, într-o serie de cărți: aventură, mister, groază, personaje bine conturate și o poveste cu multe suișuri și coborâșuri la care nu te aștepți.
După păreea mea, o carte bună trebuie să te facă să te simți în pielea personajului, de parcă tu îndeplinețti acțiunea. În cartea asta, însă, mă simțeam mai degrabă alături de Tom. De parcă eram cu el, bând un ceai la gura sobei, el povestindu-mi toate aventurile prin care a trecut, toată viața sa, începând cu momentul când s-a antrenat să devină vraci. Și din aburii ceaiului se creau personajele, magistrul său, Alice, Urgia, Închizitorul, toate prindeau viață. Și eu dintr-o dată mă aflam lângă un Tom tânăr, îndeplinindu-și sarcinile de ucenic. Nu e oare asta o carte numai bună de citit?
Sper ca după recenzia asta să vă cufundați în cea de-a doua carte, ,,Blestemul Vraciului” și să o citiți pe nerăsuflate, la fel cum am făcut-o și eu de zeci de ori. Însă, nu uitați ce v-am spus și data trecută! Nu o citiți după miezul nopții!
Alte recenzii de la Joseph Delaney:
