Revenim la Melania Lupu și la peripețiile ei. Și dacă în prima carte din serie, ne apărea drept o bătrânică aparent nevinovată, dar care ar fi devenit complice fără voia ei, aici ea este cheia acțiunii. Melania și Mirciulică (motanul ei) sunt cei care regizează și pun în scenă tot spectacolul, pentru a trage sforile și a juca cu celelalte personaje precum un păpușar.
Acțiunea celui de al doilea roman din serie se petrece la un an distanță de “operațiunea tablourile furate”. Melania dorește cu orice preț tabloul “Femeia cu evantai” semnat de Goya și în acest scop organizează o răpire a acestuia de la muzeu. Pentru a-și îndeplini planul machiavelic, ea crează un grup infracțional compus din trei inși cu skill-uri diferite.
Când Melania se află undeva poți să te aștepți la toate surprizele. Te asigur că o să dăm de niște chestii care o să ne lase cu gura căscată. N-am eu destulă fantezie ca să-mi închipui jumătate din tot ce-i trece ei prin minte.
Și aici încearcă să ducă de nas poliția luând rolul de victimă. Cât de jale ne este de sărmanul Maior Cristescu care trebuie să descurce ițele țesute cu atâta măiestrie de bătrâna machiavelică. Însă, în acelaș timp ne amuză felul în care acesta este pus în ungher de către o bătrânică cu imaginația bogată. Deși, acțiunea pare pe-alocuri desprinsă din basm și deci puțin credibilă, ne lăsăm purtați de val și ne distrăm ca niște copii la fiecare scenă în care apare bătrâna buclucașă.
Cel mai mare ghinion pe care poate să-l aibă un anchetator în viața lui e să dea de-o nebună ca asta!
Personajul Melaniei ne apare mult mai bine conturat. Ne distrează, o admirăm și îi suntem alături. Suntem fascinați de felul în care se strecoară ea printre degete, zveltă, proaspătă, cu eleganța ei discretă și cu surâsul acela subtil de fetiță și mare cucoană. Ne amuză contrastele din personalitatea ei, felul în care o bătrânică aparent nevinovată este capul unei acțiuni criminale. Descoperim aici apetituri și grații de fetiță altoite pe o minte de gangster.
Asistăm la multe monologuri interioare ale Melaniei sau “dialoguri” cu Mirciulică (ceea ce în fond este acelaș lucru), încât la un moment dat devenim fără voia noastră complicele ei. Pe parcursul lecturii păstrăm și noi în colțul gurii (la fel ca Melania) un zâmbet discret.
Recomand pentru o doză de bună dispoziție!
Titlu:
BUNĂ SEARA MELANIA
Autor:
Rodica Ojog-Brașoveanu
An apariție
: 2019
Editura:
NEMIRA
Nr. Pagini: 240
Limba: Română
Gen Literar: Crime, Thriller, Mistery
Nota recenzorului: 10 / 10
Vizualizari recenzie: 2247
Alte recenzii de la Rodica Ojog-Brașoveanu:
