Bună seara, Melania! este nu doar volumul doi al seriei Melania Lupu, dar şi o continuare a evenimentelor din primul volum, Cianură pentru un surâs. În acest volum cititorul continuă nu numai să meargă pe urmele tablourilor ajunse în custodia poliţiei, dar descoperă şi cât de mare a ajuns obsesia Melaniei faţă de acestea.
Bună seara, Melania! este ca un omagiu adus capacităţilor Melaniei, nu numai în calitate de mare detectiv, dar şi în calitate de mare maestru în ale spargerilor.
Toată viaţa ei a fost o tâmpită. Gândeşte ca o copiliţă de şapte ani.
Arborând aerul ei de mimoză adolescentină, dulcea Melanie reuşeşte mereu să-şi pună în practică până şi cele mai năstruşnice planuri. „Planul de azi”, nimic altceva decât o spargere dată Muzeului Chiusbaian pentru că Femeia cu evantai semnat Goya nu-şi poate arăta cu adevărat surâsu-i inocent decât în ochii Melaniei.
Construindu-şi un grup infracţional pe măsura puterilor, cititorul face iarăşi cunoştinţă cu lumea pestriţă demnă de scrierile Rodicăi Ojog Braşoveanu. Cei trei mici maeştri în ale spargerilor sunt aleşi pe sprânceană: Nucu Scarlat, Raul Ionescu şi Dascălul.
De departe, însă Dascălul este personajul cel mai pestriţ dintre cei trei. Obsedat de fluturi albaştri…
Celălalt îşi izbi o palmă de frunte:
-Ştiu ce-o să-mi mai cumpăr cu banii mei! O fanfară!
-Şi un chioşc, se auzi glasul lui Scarlat din bucătărie. Fără chioşc nu faci nimic!
-Ai dreptate! Un chişc cu muzică şi fluturi albaştri. Am să-i învăţ să danseze…
… şi mare „Luceafăr” în devenire, Dascălul este ceea ce am putea, pe scurt, numi „condimentul” poveştii. Unde nu este Melania să dea savoare, vine Dascălul şi „dă cu pensula”:
În general izbea expresia tâmpă şi în acelaşi timp vicleană. […]
Dinică oftă:
-Te-ai aiurit! N-ai fost niciodată un tip prea deştept…
-Ştiu, chicoti. Mi-a spus-o şi mama. Da` nu-mi prea vine să cred.
Totodată, în afară de dibăcia celor trei în ale spargerilor, în toată vâltoarea acţiunii îl descoperim şi pe maiorul Cristescu, care pare a o descoperi încetul cu încetul pe adevărata Melanie.
O cucoană distinsă, fără îndoială, cu maniere cuceritoare- îţi amintea de fluturii aceia splendizi prinşi cu acul în cutii de sticlă, „ce zglobii trebuie să fi fost odată!”
Vestea că un anume autor ce se semnează Abatele Brown, îi ajută prin corespondenţă pe poliţiştii din Marea Britanie la închiderea unor cazuri dificile, îi deschide într-o oarecare măsură ochii maiorului. Dintr-o sclipire de intuiţie, tot ceea ce aude despre Abatele Brown îl duce cu gândul la Melania. Dacă Abatele Brown nu e nimeni alta decât Melania Lupu, asta rămâne de văzut.
Pe de altă parte, în acest volum avem şi dovada că toţi marii maeştri „o mai dau în bară”, iar Melania nu este ocolită de ghinion. Un ghinion ce îl are în prim plan pe însuşi Mirciulică, care în maniera tipic pisicească reuşeşte să o aducă pe Melania pe marginea prăpastiei. Cum şi ce rol va avea Mirciulică în Bună seara, Melania!, asta vă rămâne de descoperit pe cont propriu.
Şi mai ales, va reuşi maiorul Cristescu să fie mai bun decât Melania? Sau se va lăsa încontinuare dus de nas de aerul inocent al acesteia?
Pe mine acest al doilea volum m-a amuzat copios. Personajele sunt pe potriva replicilor savuroase, Melania rămâne la fel de nostimă şi inventivă, iar maiorul Cristescu asistat de locotenentul Azimioară este tot mai prezent şi tot mai frustrat de alunecarea cazului printre degete. Un fiasco total.
Alte recenzii de la Rodica Ojog Braşoveanu:
Minunată cartea!