De scrierile Rodicăi Ojog- Braşoveanu (28 august 1939- 2 septembrie 2002) ajungi să dai din „greşeală”, cel puţin aşa am reuşit eu. O greşeală care te va costa, în timp, tot mai mult. Acea greşeală te va împinge mereu în călătoria insaţiabilă a romanelor poliţiste. Farmecul şi umorul cu care mânuieşte peniţa autoarea Rodica Ojog- Braşoveanu te va cuceri pentru totdeauna.
Ai căutat-o pe Agatha Christie, varianta românească? Nu?! Nici să nu o faci pentru că există Rodica Ojog- Braşoveanu, emblema romanelor poliţiste autentice româneşti şi de o valoare inestimabilă în ochii oricărui cititor ce o descoperă. Autoare a mai mult de 40 de romane poliţiste, a lăsat cititorilor români o adevărată comoară, o comoară ce cucereşte şi îmbogăţeşte lectura tuturor.
Cianură pentru un surâs este primul volum din seria Melania Lupu. O serie de o comicitate de nedescris, cu personaje care mai de care mai pestriţe. Cianură pentru un surâs te va cuceri inevitabil cu gingăşia şi capacitatea Melaniei Lupu de a da de bucluc. Aceeaşi Melania Lupu te va cuceri cu noi aventuri şi în Bună seara, Melania!, 320 de pisici negre, O toaletă a la Liz Taylor, Anonima de miercuri şi Dispariţia statuii din parc, volume ce completează seria Melania Lupu.
Revenind la primul volum al seriei de aventuri poliţiste semnata Rodica Ojog-Brasoveanu, pot spune doar atât: Cianură pentru un surâs este o frescă a amintirilor, a anilor trecuţi, a ceea ce ar fi putut fi, a amăgirilor puerile, dar şi dorinţe ascunse ce prind viaţă subit, imagine a amărăciunii născute din fragedă pruncie şi ajunsă la apogeu la bătrâneţe.
Cianură pentru un surâs este povestea tipică a bătrânilor amărâţi de soartă care se trezesc brusc în situaţia când monotonia le este dată peste cap şi sunt obligaţi să comunice cu semenii detestaţi, prinşi în acelaşi timp şi în postura „de- a se juca de- a gangsterii”.
Oamenii aceştia se dispreţuiau sincer, evitau sistematic orice contact: în baie, la bucătărie sau în hol. Popa nici măcar n-o saluta pe Valerica, iar femeia îl detesta pe sculptor. Panaitescu îi tolera indiferent, Melania Lupu ignora politicoasă tot ce o înconjura…
În urma unei inundaţii în hol, colocatarii unei locuinţe, încercând să mute un scrin din calea potopului, activează un sertar secret. Acesta este momentul când Mihai Panaitescu, Grigore Popa, Melania Lupu, Doru Matei şi Valerica Scurtu devin martorii descoperirii a două suluri de pânză semnate Goya şi Rembrandt. Împinşi de milioanele de dolari pe care le-ar putea primi din vânzarea celor două tablouri, cei cinci încep o colaborare mai mult decât stranie în beneficiul fiecăruia.
În urma unei dezbateri aprige, Melania Lupu îşi aduce aminte de o cunoştinţă din Amsterdam care ar putea fi dispusă să cumpere cele două tablouri. Contactându-şi cunoştinţa, acesta acceptă să vină în România în decursul a câtorva zile. În acest timp cei cinci, neavând încredere unul în celălat, se mută în hol şi se pun pe supravegheat.
Situaţia se schimbă subit, însă, când Panaitescu cade ca secerat otrăvit de cianură. Dând vina unul pe celălalt, cei patru rămaşi, ajung la soluţia finală de a-i înscena sinuciderea lui Panaitescu pentru a-şi urma în continuare planurile de îmbogăţire.
Comisarul Cristescu asistat de sublocotenentul Azimioară, ajunşi la faţa locului, acceptă iniţial pronosticul de sinucidere. În acelaşi timp, însă, intuiţia de poliţist al comisarului Cristescu tinde să-l trimită pe pista cum că Panaitescu a fost de fapt ucis.
Din acest punct cititorul aleargă pe două fronturi: frontul Comisarului Cristescu care în ciuda aparenţelor nu crede în sinuciderea lui Panaitescu şi frontul colocatarilor pestriţi care devin şi mai paranoici odată cu moartea lui Panaitescu. Identitatea misteriosului criminal cu cianură înspăimântă şi mai mult, când două zile mai târziu şi Valerica Scurtu cade secerată de cianură.
Ce idee ingenioasă vor găsi cei trei rămaşi pentru a camufla moartea domnişoarei Scurtu până la tranzacţie, rămâne de aflat; dar…
Cine va fi următoarea victimă a cianurii? Cine este misteriosul asasin cu cianură? Va reuşi comisarul Cristescu să dezlege enigmaticul secret al ciudaţilor colocatari? Ce se va alege de inegalabilele pânze ale lui Goya şi Rembrandt?
Adevărul vă va lăsa cu gurile căscate şi vă va lipsi de încrederea în propria intuiţie care nu se va afla nici un moment pe pista potrivită, numai în Cianură pentru un surâs.
Alte recenzii de la Rodica Ojog- Braşoveanu:
Am citit aproape toate cartile scrise de Rodica Ojog-Brasoveanu, imi plac, in ele suspansul si finalul neasteptat sunt laitmotivele predominante. Daca ar fi sa aleg care dintre cartile scrise de aceasta scriitoare imi plac mai mult, as aminti „Sa nu ne uitam la ceas” si „Cosmar”…
INTERESANT