S-a scris mult, au curs râuri de lacrimi și cruzimea naziștilor încă ne surprinde. Bunul doctor din Varșovia înfățișează decimarea unui oraș. Evrei și polonezi, bărbați, femei și copii, aflați pe lista neagră, oameni care s-au făcut vinovați că s-au născut. N-a existat milă nici pentru prunci, niciun nevinovat n-a fost iertat. Mii de copii evrei gazați și arși în crematoriu din cauza ideologiei sociopate a unui singur om.
Cartea propune două povești de dragoste. Prima între Mișa și Sofia, doi tineri evrei, studenți, practicanți și implicați în educarea copiilor orfani și cealaltă între îngrijitorii unui orfelinat și copiii pe care îi cresc. Personajele sunt evrei polonezi, iar spațiul principal în care se desfășoară acțiunea este ghetoul din Varșovia.
Personajul central al cărții, doctorul Janusz Korczak, este o figură emblematică în pedagogie, un deschizător de drumuri în ceea ce privește promovarea drepturilor copiilor și a dezvoltării psihologiei acestora. A pus bazele diagnosticării educaționale prin metode originale care aveau menirea de a-i responsabiliza pe minori și de a le asigura o bază informațională în ceea ce privește egalitatea, libertatea și drepturile lor. Viziunea lui despre practica noii educații era bazată pe comunicare și pe nevoia copilului de relaționare și autodefinire. A impus în orfelinatul pe care l-a condus timp de 30 de ani o auto-guvernare a copiilor prin care aceștia să își rezolve singuri probleme, să se gospodărească singuri și să poată depune plângeri împotriva profesorilor și a altor copii atunci când se simțeau defavorizați la un Tribunal prezidat chiar de copii.
Bătrânul doctor respingea orice fel de violență, fizică sau verbală, îi situa pe copii pe poziții de egalitate cu un adult, studia fiecare individualitate cu care intra în contact încercand să găsească pentru fiecare în parte propria soluție la problema cu care se confruntă. Le dădea dreptul să se exprime, să-și declare nevoile, visurile și frustrările, temerile și opiniile.
Împreună cu Domnișoara Ștefa, a administrat Casa Orfanilor din 1912 de când aceasta și-a deschis porțile, prin mâna lui trecând mii și mii de copii evrei orfani, abandonați, abuzați, maltratați. Din acest punct de vedere, cartea poate fi privită și din perspectiva parentingului, doctorul dezvoltând metoda educației prin blândețe.
În 1940, orfelinatul este mutat de naziști în Ghetoul din Varșovia. Bătrânul doctor, încercând să evite această relocare, a fost arestat, încarcerat, brutalizat și torturat de Gestapo. Orfelinatul a încercat să supraviețuiască mizeriei și lipsurilor din ghetou până în 1942, doctorul făcând tot ce a fost omenește posibil pentru a strânge donații și a nu permite copiilor să moară de foame. În august 1942, ultimul marș a dus mii de copii evrei, în frunte cu Bătrânul Doctor, în lagărul de la Treblinka. Marea acțiune de exterminare a evreilor din Varșovia se apropia de sfârșit. Iar doctorul a refuzat să părăsească copiii și personalul orfelinatului pentru a se salva.
Deși a fost până la urmă ucis de naziști în lagăr împreună cu copiii, doctorul n-a fost capabil niciodată să-i urască pe naziști. S-a considerat până la final și evreu și polonez, dar mai presus de etnie și rasă, a ales să rămână om și și-a urmat destinul, refuzând să adopte ura cu care-i tratau naziștii pe evrei.
Varșovia nu și-a pierdut doar populația evreiască în urma ocupării naziste, a fost pur și simplu distrusă, în ’45 la finele războiului numai ruinele stăteau mărturie că acolo a existat cândva un oraș.
Alte recenzii de la Elisabeth Gifford:
