În ultima perioadă am citit o mulțime de cărți de buzunar, cu povești destul de ciudățele, dar care se cam învârt în jurul aceluiași subiect: căsnicia sau relațiile de cuplu. Acesta este și cazul cărții ”Călătorie de nuntă” de Patrick Modiano, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 2014.
Acest mini roman este un pic mai special totuși, și asta datorită felului în care aflăm povestea
Istoria cuplului aflat în călătorie de nuntă, sau în luna de miere mai bine zis, ne este redată prin vocea naratorului Jean B., un personaj în sine în această poveste, dar unul secundar. Bărbatul acesta despre care aflăm unele lucruri, ne este prezentat de el însuși într-un mod mai superficial, prin mici secvențe, prin care leagă propria poveste de povestea cuplului pentru care a făcut oarecum o obsesie.
Jean B. este personajul narator prins într-o lume în care ziua și noaptea, prezentul și trecutul par să nu aibă nici o delimitare
Jean și-a petrecut toată viața lui de adult realizând filme documentare despre exploratori misterioși, trăind oarecum fericit alături de partenera sa, un model de origine nordică. Însă chiar dacă traiul lui pare aparent fericit și armonios, bărbatul decide să se piardă el însuși de lume și de cei cunoscuți lui, abandonându-și nevasta, cariera și prietenii, în schimbul înhămării la o călătorie care pare să nu ducă nicăieri și să-l ajute în vreun fel.
Realizatorul de filme pretinde într-o zi că pleacă spre Rio pentru a face un alt film, dar de fapt el se întoarce în propria suburbie din Paris pentru a-și petrece zilele în mod solitar și refăcând sau imaginându-și viața cuplului format din Ingrid și Rigaud, doi tineri pe care i-a cunoscut în trecut și de care și-a amintit în prezent, din cauza unui eveniment dramatic de care află în mod neașteptat.
Ce îl atrage mai mult la această aventură solitară, psihologică, este felul în care relația celor doi pare să se suprapună exact peste propria relație, cu bunele și relele ei.
Ușor ușor povestea din trecut a lui Ingrid și a lui Rigaud va acapara povestea din prezent a lui Jean și la un moment dat nu ne vom mai da seama exact despre cine aflăm
Obsesia naratorului pentru perechea cu care s-a intersectat la un moment dat devine ciudată, el însuși părând să intre în ea și să se pună în locul personajelor și a dramelor acestora.
Mie uneia mi s-a părut o carte bizară, și la fel ca și în cazul celorlalte cărți citite recent nu m-am putut atașa de personaje sau de istoriile lor. Am privit totul obiectiv și nu pot zice că am fost super impresionată. Romanul nu m-a determinat să îmi rămână în minte prin ceva, dar recunosc că drama situațiilor și psihologia relațiilor nu m-a lăsat total rece.
Alte recenzii de la Patrick Modiano:
