Camera obscură, scrisă de Anamaria Ionescu, a reprezentat, din toate punctele de vedere, o surpriză pentru mine. Am primit-o pentru recenzie de la Goodie și, din prima, m-a atras foarte mult numele său, acompaniat de o copertă misterioasă (întruchipând inteligent întocmai paronimul cuvântului cameră).
Odată ce m-am văzut cu minunatul volum în mână, am avut deosebita plăcere de a mă lăsa cuprins de o scriitură care nu a încercat nicio clipă să respecte vreun canon, un stil care pur și simplu m-a captivat și care m-a făcut să vreau să termin cartea cât mai repede.
Fiind o colecție de proză scurtă, am fost cu totul și cu totul surprins de modul autoarei de a jongla cadrele spațio-temporale și de a ilustra întâmplări într-un mod cât se poate de verosimil, din perioade pe care nu ar fi avut cum să le trăiască.
Titlul cărții este dat de o serie de povești cu un element comun, care este, pe cât de mic și de neobservabil, pe atât de revelatoriu și de magnific.
Firul lung și sclipitor părea că domină întreaga încăpere. Era drept și subțire, iar la capătul său făptura mică și agitată țesea întruna, fără oprire. Nu peste multă vreme firul acela va deveni o încrengătură fină și totuși respingătoarea de fire, pe care în mod eronat o numim plasă, […]
Cuvintele Aneimaria Ionescu poartă un cinism delicios și, din experiența mea de cititor, de foarte puține ori mi se întâmplă să mă pot atașa relativ repede de variatele tipuri de personaje, care apar în cărțile de proză scurtă. Dar nu a fost, din fericire, cazul acestei opere.
Apreciez, așadar, că volumul Camera Obscură este o creație incandescentă, în urma căreia rămâne exact ceea ce trebuie. Cu o ultimă, cred eu, excepție. Îi mulțumesc, în numele site-ului, editurii Tritonic pentru minunata experiență literară pusă la dispoziție.
Alte recenzii de la Anamaria Ionescu:
