Când amintirile noastre vor veni să danseze e o carte pe care am început-o fără prea multe așteptări. Deși am vreo cinci titluri de la Virginie Grimaldi, nu știu prea multe despre ea. Dacă stau să mă gândesc, nici nu e prea promovată de cititorii din România și chiar ar merita.
Încă nu știu în ce gen literar aș putea s-o încadrez, dar a fost o lectură de care m-am bucurat. E tare simpatică și mi-a furat multe zâmbete, cât și lacrimi. Cartea are în prim-plan un grup de bătrânei care încearcă să își salveze casele. Aici, ei și-au petrecut întreaga viața, dar primarul nu ține cont de acest aspect. Vrea să demoleze locul, iar în locul său să construiască o școală pentru copiii din oraș.
Însă, bătrâneii noștri nu se lasă așa ușor. Și chiar dacă nu reușeau să realizeze mereu ce-și propuneau, erau foarte inventivi. Fiecare venea cu un plan care de care mai stupid și amuzant. Dacă e ceva ce am admirat la ei, asta a fost. Ambiția, hotărârea și determinarea lor.
Nu trebuie să plângi pentru ceea ce nu va mai fi, ci să iubești ceea ce a fost.
Autoarea a plasat, din când în când, câte un capitol din trecut sub forma unor pagini de jurnal. Acestea sunt din perioada când personajele erau tineri. În acest mod aflăm cum au ajuns să se cunoască, să se împrietenească unul cu altul și cum a fost viața lor pe parcursul anilor. Mi s-au părut cele mai speciale și frumoase părți din poveste, Să nu mai zic cât am plâns la ele.
Când amintirile noastre vor veni să danseze e una dintre acele cărți ce te prinde de la primele cuvinte și nu te mai poți opri din citit. Ajuta foarte mult că are capitole scurte, multe dintre ele fiind și de o pagină. E imposibil să nu vă atașați de povestea acestor bătrânei simpatici. O recomand din inimă!
Alte recenzii de la Virginie Grimaldi:
