Eugen O. Chirovici este un scriitor, economist și jurnalist român. Cel mai cunoscut roman al său este ”Cartea oglinzilor” care i-a adus recunoaștere internațională și popularitate în rândul autorilor de thriller.
De când am auzit prima oară de Chirovici și de subiectele cărților sale mi-am promis că voi citi cel puțin o carte semnată de el. Și m-am ținut de promisiune pentru că eram prea curioasă.
Pentru mine ”Cartea oglinzilor” a fost diferită de majoritatea cărților polițiste pe care le-am citit, și nu au fost puține. Multe thrillere promit să îmbine psihologia în universul lor , dar nu toate reușesc. Chirovici poate să o facă și o face într-un mod te va face să-ți pui întrebări despre labirintul complex al minții umane.
”Cartea oglinzilor” este un roman polițist care are la bază jocul misterios al memoriei. Personajele din această carte se confruntă cu tenebrele trecutului care aduc împreună cu ele cioburi de amintiri scăldate în iluzii și întrebări fără răspunsuri. E inevitabil să nu te lași atras în acest sistem de oglinzi înșelătoare care te vor face să-ți dai seama că mintea oamenilor mai joacă feste uneori.
”Oamenii nu au fost niciodată interesați de realitate, ci de povești, John.”
Povestea începe de la Peter Katz, un agent literar, care într-o zi primește un fragment dintr-un manuscris care-l pune pe gânduri. Are în față amintirile unui om care în tinerețe a fost pe lista de suspecți a unei crime celebre. După mulți ani, se pare că vrea să publice povestea întunecată a unei seri friguroase de iarnă în care profesorul psihiatru Wieder a fost ucis. Peter știe că această crimă a rămas nerezolvată și cunoaște valoarea pe care ar putea să o aibă manuscrisul, așa că merge să obțină și restul, dar spre ghinionul lui, autorul pe nume Richard, tocmai moare din cauza unei boli grave.
Romanul are trei părți pentru că până la deznodământ, cazul acestei crime fascinante trece prin mâinile a trei bărbați care încearcă să rezolve puzzle-ul unei morți căruia pare să-i lipsească fix piesele principale. Investigația scoate la lumină tot felul de personaje dubioase care par să-și amintească trecutul doar așa cum vor ele, colțuri și cioburi înmuiate în propriile prejudecăți.
”Toți se înșelaseră, toți văzuseră doar propriile obsesii dincolo de ferestrele prin care încercaseră să privească și care se dovediseră a fi niște oglinzi.”
Îmi place cum s-a jucat cu mintea mea, ajunsesem să bănuiesc fiecare personaj și să cred că dețin răspunsul corect. M-am lăsat păcălită de niște idei preconcepute, dar nu m-am supărat pentru că finalul a fost bun. A conturat fin întreaga poveste și a lămurit totul. Nu a fost șocant, a fost plauzibil.
”Știi că de cele mai multe ori oamenii nu fac nicio diferență între ficțiune și realitate? De aceea suntem capabili să plângem la un film sau râdem la altul, deși, de fapt, știm foarte bine că tot ce vedem nu este decât jocul unor actori și o poveste născocită de un scenarist.”
Cu siguranță voi mai trece pe lista mea și alte cărți scrise de Chirovici pentru că îmi place stilul lui. Anumite componente sunt foarte realiste și felul în care îmbină investigarea unei crime cu elemente din psihologie mă face să trec acest roman pe lista celor inteligente. Vă recomand să-l încercați pentru că e un autor român cu care trebuie să ne mândrim mult!
Alte recenzii de la Eugen Ovidiu Chirovici :
