Ioana Nicolaie a publicat romane, versuri și literatură pentru copii. A fost nomializată la numeroase premii, unul dintre cele mai importante fiind Eastern European Literature Award. Volumele ei au fost traduse în bulgară, sârbă, suedeză și germană.
„Cartea Reghinei” surprinde povestea unei femei din Transilvania pe care soarta decide să o încerce greu. Doisprezece copii, un soț violent, sărăcia și vina ascunsă pe care o poartă din copilărie, o transformă pe Reghina într-un Iov feminin.
Romanul este conturat cu o sensibilitate care mi-a smuls lacrimi chiar de la început. În sufletul acestei mame în care dragostea pentru fiecare copil poartă o formă specială, se află și multă durere. Când bătrânețea i-a smuls și ultima fărâmă de putere, nu i-a mai rămas decât să scoată amintirile prăfuite din lada de zestre. Unele dulci și dragi, altele amare și înfășurate într-o ceață groasă.
Reghina este prezentă în fiecare mamă. Experiențele ei sunt trăirile fiecărei femei care a ales să-și părăsească familia și să înceapă o viață nouă alături de soț. Mi-a adus aminte de bunica și de poveștile ei care îmi smulgeau zâmbete și lacrimi. Abia acum îi înțeleg privirea aceea încărcată de atâtea sentimente și povești care nu puteau fi spuse unui tânăr neștiutor.
Temele abordate variază de la iubire, la teme mitice românești și întâmplări care descriu foarte precis viața românilor din trecut. Greutățile care nu erau deloc puține le transformau viața într-o luptă continuă. Reghina pare că nu e ocolită de niciuna. Respectul meu pentru femeile acestea puternice a crescut considerabil.
„Îmi lasă gura apă, n-am decât cartofi, cei mici trag de mine, ce ne faci de mâncare? Focul arde, e mai frig ca altădată, te pomenești că s-or întoarce ninsorile prin mai. Să vezi atunci nenorocire, nici un fruct nu mai rămâne.”
Mi-a plăcut foarte mult, am citit-o pe nerăsuflate. Imaginile vii care s-au conturat în mintea mea m-au trimis într-o lume despre care doar am auzit. Eroina cărții, Reghina, este un personaj care își va face sigur loc în sufletul tău. Cred că fiecare femeie ar trebui să o citească. Are ceva special, e o analiză care se apropie mult de realitate a interiorului unei mame.
Limbajul nu a fost cel mai potrivit pentru că, deși s-a dorit, citind nu am avut în minte vocea unei femei din spațiul nord-transilvan. Profunzimea și atenția din spatele fiecărei fraze trădează un om învățat, iar figurile de stil, deși conturează frumos fiecare peisaj, nu sunt foarte realiste. Cu toate acestea mie mi-a plăcut foarte mult. M-a emoționat, am înțeles femeile mai înțelepte din viața mea și m-am bucurat de o carte bună.
Alte recenzii de la Ioana Nicolaie:
