La Highmoor erau câdnva douăsprezece surori. Acum patru dintre ele lipsesc pentru că și-au pierdut viața lasând în urma lor doar doliu și zvonuri despre familia Thaumas care ar fi blestemată.
Annaleigh crede că ultima soră care a murit a fost ucisă și vrea să investigheze și să afle dacă familia ei este în pericol. Însă atunci când Morella, mama lor vitregă anunță că este însărcinată cu fratele lor, viața în familia Thaumas se schimbă. În locul doliului, familia poartă acum haine pline de culori și își doresc să aibă parte în sfârșit de fericire.
Surorile află curând de o ușă secretă pe care o folosea Pontus, zeul oceanului, iar atunci când o găsesc, ele încep să treacă seară de seară prin acea ușă, ajungând la baluri și la petreceri, dansând cu o mulțime de bărbați care nu le cunoșteau și care nu credeau zvonurile pentru că nu le știau.
Astfel, Annaleigh îl cunoaște pe Cassius, un tânăr chipeș cu care se mai întâlnise întâmplător înainte, iar inima ei începe să bată numai pentru el.
Când micuța Verity îi arată lui Annaleigh ororile pe care le desenează, când ea însăși începe să aibă viziuni cu surorile ei moarte, o teamă se aprinde înăuntrul ei. Dacă blestemul este adevărat? Dacă sunt bântuite sau blestemate? Când tot mai mulți apropiați încep să moară, Annaleigh nu mai are încredere în nimeni, nici măcar în Cassius.
Dar el îi câștigă încrederea și încep să investigheze împreună, iar ceea ce aveau să afle era de mii de ori mai îngrozitor. Cine ar dori răul unei familii întregi? Cine ar dori răul unor fetițe? Când ea și sora ei descoperă adevărul, ele știu că nimeni altcineva nu trebuie să mai afle. Dar care este oare acest adevăr? Există prea mult întuneric, însă un lampion poate schimba totul.
O poveste despre zei, o amintire al unui vechi desen animat, o carte înfricoșătoare dar frumoasă. Casa de sare și amărăciuni s-a ridicat la așteptările mele, însă nu le-a întrecut. M-aș fi așteptat la ceva mai mult, la un final mai complex, mai detaliat, mai diferit.
Personajele au fost fascinante iar povestea, deși inspirată dintr-o alta, a fost plină de intrigă și mi-a trezit o mulțime de suspiciuni și de bănuieli. Totuși, finalul a fost foarte grăbit, de parcă ar mai putea urma ceva. Cine știe? A fost o carte frumoasă și nu știu dacă doar eu cred asta, dar a avut și anumite secvențe demne de un thriller, ceea ce a făcut-o cu atât mai interesantă și mai dinamică!
Alte recenzii de la Erin A. Craig:
