Vă mai amintiți momentele în care bunicii împreună cu alți bătrâni începeau să povestească tot felul de întâmplări ieșite din comun, fantastice sau mistice? Acele povești în care nu îndrăzneai să intervii, ci doar stăteai și ascultai în tăcere în timp ce imaginația te purta departe. În Casa de pe Strada Sirelenelor, Octavian Soviany mi-a transmis exact acea senzație. Si mi-a placut.
Decorul creeat este propice întâmplărilor care au loc în casa profesorului Faustin: noaptea de Sf. Andrei, o vreme câinească, o casă veche și personaje cu povești înspăimântătoare. Cercul de personaje care iau parte la acțiune este ales cu grijă, autorul realizează o descriere amănunțită a acestora, fiecare având locul și scopul bine stabilite. Douăsprezece persoane invitate de profesor sunt părtașe la întâmplările inexplicabile auzite sau trăite de fiecare în parte.
Fiecare relatare din partea personajelor este unică și inexplicabilă, la masa fiind personaje superstițioase dar și personaje care caută logica pentru orice eveniment. Și totuși…toți au un moment de slăbiciune în care lasă loc suspicunilor. Întâmplările povestite sunt diverse, de la crime inexplicabile la apariția unui al treisprezecelea personaj, un preot pregătit pentru slujba unui mort din acea casă.
Sfârșitul cărții a fost brusc, neașteptat și inteligent realizat. Ca și cum atmosfera nu era destul de tensionată, întorsătura de situație accentuează și mai mult suspansul iar întrebările nu înceteaza să curgă peste personaje, lăsându-i în ceață și provocându-i la meditarea asupra situației.
A fost o lectură frumoasă, proaspată, care mi-a trezit amintiri și care a reușit să mă introducă foarte ușor în atmosfera dorită de autor. Vă recomad cartea și vă urez lectură plăcută!
Alte recenzii de la Octavian Soviany:
