Sunt la a doua întâlnire cu Iris Murdoch și mă declar iremediabil cucerită de stilul și modul în care reușește să analizeze situațiile prin ochii personajelor. Dispune de o finețe și acuitate foarte obiective și detaliate în ceea ce privește psihicul personajului principal pe care am mai găsit-o poate doar la Dovstoievski (nu, nu susțin că au același stil, dar urmăresc aceleași teme, idei și aspecte ale vieții).
O evadare din cotidian, o testare a puterii și a slăbiciunii, a rezistenței și încrederii, a toleranței și a limitelor, o schimbare de la rutină, un strop de altceva într-o mare de ceva, furtună într-un pahar cu apă? Ce ne propune Murdoch? O idilă banală care pune în pericol o căsnicie de câteva decenii? Ce ar putea ieși din asta? O tragedie sau un deznodământ fericit? Cum și-ar dori cei implicați în poveste să se termine și care final i-ar avantaja mai tare?
Ambientul poveștii este reprezentat de un orășel de provincie situat în apropierea Londrei, mai precis de o școală englezească, iar personajele principale sunt familia Mor și cea care amenință cu dezastrul viețile lor, infama (!) Rain Carter.
Familia Mor nu mai este la prima tinerețe, au deja copii adolescenți. Ea casnică, dar autoritară, inteligentă și acidă, el – profesor la St. Bride’s, dar plafonat, ușor de manevrat și incapabil să facă față discuțiilor în contradictoriu. Cel puțin celor avute cu Nan, soția lui. Experiența impune mersul. William Mor are ceva aspirații politice anihilate însă de nevastă de la prima intenție de a și le expune. În acest peisaj boem și bine organizat, apare o tânără pictoriță ce are sarcina să facă un portret oficial directorului colegiului care este pe punctul de a se pensiona (treaba cu pensionarea, după cum se va vedea, nu este încă bătută-n cuie decât oficial. Neoficial este altă poveste). Rain Carter, pictorița, a fost crescută în sudul Franței având drept tată un pictor faimos și talentat, este dezinvoltă, dezinhibată și emancipată. Cam prea emancipată pentru școala aceasta de provincie. Dar este amuzantă, curioasă, tânără, atractivă și, evident, altceva, și va deveni un mic borcan cu miere pentru bătrânii urși ai școlii.
Zburdălnicia și exuberanța domnişoarei Carter îl tulbură serios pe tipicarul, metodicul și rigurosul William și îl obligă să-și reconsidere statutul social și așteptările. William Mor se îndrăgostește, dar ce este neașteptat este că și Rain se îndrăgostește. De aici până la apariția haosului nu mai este decât un pas (o reîntoarcere pe nepusă masă a soției acasă declanșează războiul rece). Fiecare luptă și ține cu dinții de bucățica lui de fericire, dar cine va reuși să se și bucure de ea? Mor este un tip incapabil să ia singur o decizie. Până la urmă, chiar și privitor la relația cu amanta sa, tot Nan, soția, ia decizia finală. Dar până și autoritara și neclintita ca o stâncă, Nan are totuși un moment de colaps când descoperă relația adulteră a soțului său. Fiecare personaj are un moment în care își contrazice adevărată fire. Și este foarte verosimil deoarece oamenii sunt schimbători, alunecoși și orice este posibil.
Mor este intelectualul ratat prin excelență (dar trebuie să-l înțelegem, punându-ne în locul lui. Am fi capabili să luăm o decizie atât de radicală? Am rupe pisica-n două fără nicio dificultate sau regret sau vină?). Mor este incapabil să ia o decizie prins între dragostea plină de promisiuni a lui Rain și viața boemă alături de familia sa. Victoria lui Nan este, prin urmare, de la sine înțeleasă și recunosc că am empatizat cu ea perfect în detrimentul domnișoarei Rain.
Murdoch știe să analizeze psihicul uman, amănunțit și în detaliu și îți prezintă variante total diferite ale aceluiași om în situații variate. Puternici și slabi, dominanți și manipulați, aceiași oameni surprinși de viață și evenimente în ipostaze diferite și inexplicabile chiar și pentru ei. Perspective diferite, comportamente neașteptate, așteptări nerealiste. Este ca atunci când privind prin lentila unui aparat de fotografiat, detaliile se transformă imediat ce schimbi locul, în funcție de cum cade lumina. Dar recunosc că am preferat personajele active (copiii și soția) și le-am admirat curajul și îndrăzneala. M-am bucurat că cei doi copii au moștenit caracterul mamei și nu imobilitatea tatălui. Sfidarea lor este de admirat.
Până la urmă Mor, deși are o încercare de a ieși din tipar și de a scăpa de plictiseală, nu e în stare să meargă până la capăt. Este mult prea speriat de schimbare și de ceea ce ar implica această schimbare. În schimb, soția lui nu are niciun fel de ezitare. Lovitura pe care o va aplica este gândită strategic și va fi fatală pentru relația celor doi naivi, Rain și Mor.
Mi-a plăcut Murdoch (v-o recomand cu mare drag) și mi-am pus pe lista și Prințul negru de la care am mari așteptări. Familia Mor trăiește o dramă, dar Murdoch construiește scene și situații în care reușește să împletească perfect tragedia, comicul și penibilul. Moralitatea este absolut irelevantă pentru această autoare, ea urmărește doar manifestările personajelor sale cu minuțiozitate, unele foarte sofisticate, altele absolut superficiale. Oameni obișnuiți, buni în fond, dar fiecare cu viciile sale și incapabili de a se îndrepta sau schimba în profunzime. Personajele sunt perfect creionate, au viaţă, au culoare, par în linii mari complexe și rafinate, dar au momente când te năucesc cu senzația de superficialitate. Rezultatul este absolut spumos și captivant.
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE Cartepedia
Alte recenzii de la Iris Murdoch:
