Primul lucru care te frapează, atunci când intri în contact cu această carte pentru prima dată, este titlul. Bănuiesc că putem fi cu toții de acord că e un titlu cel puțin inedit. Probabil majoritatea, atunci când citesc acest titlu, anticipează o carte umoristică, o parodie, sau, în orice caz, ceva care va stârni rasul.
Așteptările lor vor fi satisfăcute. „Cavalerii mesei oltenești” are în primul și în primul rând legătură cu această stare de amuzament. Această carte oferă o introspecție ilară asupra vieții cotidiene rurale contemporane a oltenilor. Ea este alcătuită din mai multe capitole, fiecare constituind de fapt o povestioară, un episod din viața personajelor.
Protagoniștii noștri sunt Rodicuța, soțul acesteia-Costică, mama sa-coana mare și Adelin-fiul său. Cartea debutează cu un episod de-a dreptul plin de umor, am putea spune. Adelin începe cât e ziua de lungă să ninăie precum o ambulanță, după ce primește o temă pentru școală. Ninăiala lui, deși enervantă pentru familie și vecini, face mai mult decât să irite apropiații, ba chiar îi induce în eroare pe niște vecini. Aceștia sunaseră la 112, după ce bătrâna lor leșinase, iar din pricină că l-au auzit pe Adelin, au scos-o pe bătrână cu jumătate de oră înainte să ajungă medicii, ținând-o practic în poartă și devenind de rasul lumii și al doctorilor.
Un alt episod reprezentativ și extrem de comic este atunci când Costică trece pe la primărie. Acolo, Mirel, secretarul, este complet dărâmat și trist.
-Ce ai, mă? Ce pățisi? Probleme în primărie?
-Nț!
-În căminul conlocatar…aaa…conjugal?
-Nu, mă!
-Auleu! Nu-mi spune că vine soacră-ta dă Paști!
-Nu vine, că n-are prescripție. Alta e problema și…e gravă.
-Mai gravă decat leurda coanei Joița?
-Mai.
-Bă, uite care e treaba: îmi spui sau nu!? Că dacă e nu, eu tot intrai pentru o cafea. Deci, te ascult!
O să vă ajut eu și o să vă spun că problema existențială a lui Mirel, secretarul , este faptul că nu au niciun om de cultură în comună și, implicit nu pot accesa fodurile pentru cultură.
Nu ne era și nouă bine cu niște bani în buzunarul comunei? În toate comunele găsești o fițuică, ceva, vreun scriitoraș amărât, vreun poet. Numai la noi, nu!
De asemenea, sunt satirizate preocupări actuale, precum depresia, singurătatea și transpuse în viața tăranilor de rând. Mai jos aveți reprodusă o scenă din târg:
-Dacă ie mancată bine și relaxată, dă cinci litri măsurați.
-Cum adică relaxată? O duci la spa, îi faci anticelulitic, îi pui muzică de repaus mental?
-Nț! răspunde creștinu’. Cand mănancă, să nu pleci de langă ea! Nu suportă singurătatea, se sperie și face cu inima.
Concluzionand, dacă vreți să vă relaxați alături de o carte nostimă, plină de regionalisme, comic de situație, de limbaj etc… „Cavalerii mesei oltenești” este alegerea potrivită.
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE zapastrit.eu
Alte recenzii de la Zăpă Strit:
