Cu patru romane publicate sub numele de Gabriel Osmonde, într-un interviu, Andreï Makine îşi dezvăluie secretul pseudonimului cu care a câştigat Premiul Goncourt în 1995, cu Testamentul francez:
Makine nu este numele meu adevărat. Osmonde este mai adânc ancorat în mine decât Makine.
Cele 20000 de femei din viaţa unui bărbat este al doilea roman pe care scriitorul de origine rusă a vrut să îl semneze diferit, contrar succesului şi criticilor pozitive de dinainte. Având de partea lui o mască a anonimatului, autorul a putut utiliza un limbaj curajos, îmbinând subversvitatea scriiturii cu elemente noi, de natură erotică.
Împins de eşecul celor câteva mii de oportunităţi ratate în dragoste spre sinucidere, profesorul Alexis Taraneau, un cvadragenar învins, călătoreşte pe pachebotul Queen of the Baltic în căutarea desfătării propuse. Izbit de mediocritatea vieţii, acesta se consideră un „cerşetor de dragoste”, după divorţul de soţia pe care nu a iubit-o niciodată.
Încă de la o vârstă fragedă, preadolescentină, Alexis găseşte în ascunzătoarea tatălui câteva reviste de a căror modele se îndrăgosteşte instantaneu, visând la dragostea posibilă numai în filme.
După ce realizează viaţa de bărbat umilit de mediocritatea iubirii, personajul nou-creat sub care se prezintă, Al-Taran, porneşte în călătoria de unde îşi va destăinui marile dezamăgiri. Spaima că paradisul lui erotic plutitor va fi un loc al morţii lui, îl face să uite de cele 20000 de zile care să echivaleze cu tot atâtea femei.
Romanul, construit ca o urmărire a vieţii eroului, prezintă povestea acestuia în mod retrospectiv, alternând experienţele avute sau neavute cu femei la vârste diferite, precum şi eşecul în dragoste, atunci când tânjeşte după lucruri ce nu le poate avea: o viaţă ca a marchizului de Sade, un şarm demn de Don Juan şi talentul lui Cassanova.
Douăzeci de mii de femei şi încă una.
Cu o tentă mai mult decât uşor sexuală, subiectul în sine se concentrează asupra modului în care Al-Taran îşi va petrece timpul studiindu-şi greşelile şi ahtiind după actele carnale supreme, dovedite a fi false.
Având o lectură flexibilă şi picantă, parcurgerea este rapidă, iar sfârşitul este atât pe de imprevizibil, pe cât de realistic este începutul, cu o tentă ludică, pentru a accelera bătăile inimii. În ce mod? Urmează să vedeţi.
Alte recenzii de la Gabriel Osmonde:
