Citind cartea Cimitir de buzunar, mi-am adus aminte de călătoria mea la Cimitirul Vesel de la Săpânța, din Județul Maramureș. Am fost atât de curioasă și deopotrivă amuzată să descopăr poeziile încrustate pe crucile frumos colorate, încât mi-am petrecut aproape o zi întreagă pe cărările cimitirului.
Scrisă de autorul catalan Ramon Solsona și publicată de Editura Meronia în anul 2006, cartea ne poartă pe cărările unui cimitir asemănător celui de la Săpânța. Asemănarea constă în satira pe care se bazează poveștile celor trecuți în neființă.
Cartea aparține genului tombeau. Acest gen reprezintă o compoziție muzicală prin care se comemorează moartea unei persoane remarcabile. Tema este macambră, într-adevăr, însă cu puțin umor și inspirată din viața reală, autorul ne oferă poveștile unei diversități de caractere.
Ramon Solsona este cunoscut pentru stilul lui ironic de a scrie, stil care se reflectă și în cartea de față. Poate poveștile nu sunt la fel de vesele precum poeziile de la Săpânța, dar stârnesc curiozitatea cititorului încă din primele rânduri. Cele 120 de pagini se parcurg extrem de ușor, poveștile fiind încadrate în maximum două pagini. Autorul se exprimă direct, fără figuri de stil alambicate care să îngreuneze lectura, astfel că parcurgerea cărții reprezintă o chestiune de ore. Înțelegerea ei, în schimb, îi va lua cititorului mai mult timp.
Fiind totuși vorba de povești ale unor persoane trecute în neființă, interesul cititorului este întreținut prin modul autorului de a relata scurtele povestiri și prin pildele pe care le descoperim la finalul fiecărui capitol. Nu se poate să nu schițezi un zâmbet, sau să nu cazi pe gânduri citind anumite fragmente din carte.
Împărțită în capitole care definesc punctele cardinale ale cimitirului, cartea cuprinde, printre altele, poveștile Mormântului Supraveghetoarei de muzeu, povestea Mormântului debitorului, sau povestea Mormântului Sfântului Duh. Preferata mea a fost povestea Mormântul profesoarei de catalană. Pentru a nu strica farmecul scriitorului, aș vrea să vă las câteva rânduri în cele ce urmează.
Inscripția de pe lespedea care acoperea mormântul profesoarei de catalană avea un b în loc de v, un accent în plus și o greseală de acord. ….Puținii care au observat greșelile de ortografie și acordul gresit le-au scuzat indulgent. Știau că pietrarul fusese cu ochii în patru când sculptase literele inscripției și se alăturase omagiului postum al profesoarei cu același entuziasm ca și ceilalți, căci și pietrarul îi fusese elev.
Recomand cartea Cimitir de buzunar celor care vor să descopere tâlcul unor povești de viață care oglindesc realitatea. Lectură plăcută!
Alte recenzii de la Ramon Solsona:
